Suparata. Pe mine si pe inca un cineva...

Ar trebui sa incep prin a spune ca ma simt ca o soooba? sau mai bine spus: ca o centrala pe lemnee? Ma simt ca naiba... Sau ar trebui sa spun ca sunt o proasta? Cea mai mare proasta?
Cuvinteee... 2 cuvinte.. si gata. Nu-mi mai trebuie. Sa nu aud. Sa nu vad. Sa nu... Nimic.
Tot ce creaza in jurul meu, ma sufoca.. o sa ajung sa nu mai suport iubirile.. de niciun fel. Sau... sper ca nu... Ma strange iubirea asta nesuferita... si ma face sa uit ca am uitat de iubirea .. iubirea aceea.. acea iubire constanta sau poate chiar ascendenta... acea obsesie a noastra.. a mea, pardon.
Nu Nu Nu... am uitat de aia.. Gata... e la trecut. Doar nu am sa ma intorc la ea dintr-o razbunare tampita pe o nenorocita care nu merita a fi iubita. Cat sunt de rea... Rea, baai! Sunt o scorpie. Nici macar nu merit sa se apropie de mine. Nu merit, dar din pacate.. sau poate chiar din fericire nu imi poate citi gandurile, sa afle ce cred. Nu merit nimic de la el. Nu merit pentru ca sunt o nesuferita care vrea sa-i fure fericirea. De parca fericirea mea nu ar fi buna.. Ce are fericirea mea? Dar fericirea ei ce are? E din aur? Ce porcarie. Ce incurcatura tampita. Si acum ce fac? Raman o scorpie? Nu... Am sa ma intorc la vechile mele indeletniciri: tacerea, privirea... si iubirea.

Cat despre cealalta parte a acestei zile... Ce tampenie... Si mai credea in tine...

Madalina.