16 la 16

Sa-mi deschizi ochii prin boarea de azi, si sa mi-i alinti, caci va urma maine. Sa-mi opresti timpul intr-o joi, si sa ma lasi acolo. Sa o iau de la inceput si tot la fel sa fiu. Sa ma inscrii in tombola cu acadici, spre a te castiga iar. Sa am ce am acum, si-as fi la fel, si as iubi atat, si v-as mai vrea din nou. Sa-mi prinzi in par flori doar pentru a ma vedea copil. Sa-mi dau papucii jos si desculta sa alerg spre puzderia de vise de pe plaja goala. Sa alerg sa-ti prind fluturi turcuaz si sa ne innecam in mare, vino, vino sa visam sub apa. Sa-mi simti parul fluturand in picuri de ploaie de iunie si sa-ti amintesti cat de copil sunt.'copilaroasa si patetic de dulce de faci diabet' Sa ma lasi sa impart pliante cu dorinte si vise. Dorinte nu prea am ci doar sa va am, poate atat as vrea. Sa fiti ce-ati fost. Sa-mi fiti din nou. Sa sorb din picaturile de ploaie doar zeama de fericire si sa va inmoi pe toti in ea. Sa va stropesc apoi cu nemurire, sa nu ma uitati. Sa'mi impart vesnicia cu voi. In sufletele voastre. Am strans destule visuri si doruri si sperante pentru a va ajunge tuturor. Si iubire am si fluturi in stomac. Dar pusi deoparte. Am strans atatea in 16 ani. Am strans si-am sa mai strang pentru a nu avea nimic dar pentru va avea pe voi. Miroase a vara, a iunie, imi mai amagesc copilul din mine cu inca un an!

Ivona

Plumb

Simt de parca cineva,
De la spate mi-ar impinge
Cu o mana din plumb, gatul.
Ma jur. Nu o pot invinge.
O ameteala usor-dulce
Capul spre stanga mi-l pleaca
Si cu greu, limba imi duce
Speculatia mea toanta.
E-o durere de razboi,
Spiritu-mi se face gol
Si mi-e clar. N-o sa pot fi
Tratata cu algozone.
Se scandalizeaza toate
Agonii si rautati
Pe ultima mea vertebra,
A intregii mele vieti.
Imi simt podoaba capilara
Atoasa si cenusie
Ca papusa unei fete
Buna la croitorie.
Glasu-mi e neauzit de stins,
De parca n-am simtit vreodata
Ca orice ton ar putea fi atins
De mine
Cu o incordare incapatanata.
Pupilele se lasa,
Si pline de pamant,
Mi se incurca-n pleoapele albastre.
Aud cum universul tot mi te-a furat.
Inima ramasa mi-e fara mireasa.
Cand buzele-si despica
Ale lor fibre rozalii,
Se vede cum sta tacuta o armata
De intentii si dorinte, toate vii.
Doar tu nu vii.
Aerul e stramt pe langa mine,
Marimea e prea mica.
Am nevoie de o pereche de nari,
Cu aer proaspat sa ma atinga.
Sa-mi impart cu ele o respiratie,
Doua, trei si nici atunci
N-o sa simt ca esti in plus,
C-ai putea ca sa te duci.

Madalina.

Desert

Buzele mi-s desert
pe langa care, trist,
mai trece cate-un susur de apa din-afara,
ce fara gand si far' de indoiala
nu satisface a secetei nevoie.

Ma lasi tu, astfel, in secare
o ora, o zi, o saptamana,
iar eu, de-ar fi dupa a mea strigare,
ti-as cere un potop si maine.

Madalina.

Mare, vant si zbor

Picioarele par sa se arunce pe iarba proaspata, si sa lase urme, adanci dar calme. Descopar pietrisul cu degetele ce-ti par a fi firave. Cad. Si cad spre a visa. Candva imbratisam valuri calde si moi iar ele imi magaiau picioarele uscate, cand soarele parca inchidea si el geana spre a ma lasa sa am ce vreau: eu, aveam marea, si aveam tot. Picioarele desculte desenau urme uniforme in care se dezveleau incet, cu grija si oarecare pasiune pietricele. poate erau albe, erau si gri in multitudinea aceeea.

'Te leaga de ea vantul si zborul si intinderea nesfarsita, albastra. Plaja e locul in care te intorci si-ti regaseti iubirea intr-o imbratisare arsa de soare. E locul unde exista din nou "noi". Regasire, reintregire, amestec si fuziune. Iubire.

Dupa un timp va fi nevoie din nou de mare, vant si zbor, dar toate astea pentru a ne reintalni mai frumosi si mai puri pe plaja'

Ivona

Otrava in aer

Ma sufoca un adanc
De mistere si proportii,
Ce se-ndoaie pana-n varf
Sa ajunga la absorbtii.
Sa-mi ia tot.. doruri si vise,
Tovarasele insomnii,
Ajungand la pradise
Si-ucigandu-le de vii.
A ciudei otrava amara,
Omogena cu aer se face
Si crede ca o carte banala
Din calea mea ma intoarce.
Intoarce-o-voi cu madrie
Spre usa pe care-a intrat
Si cu aceeasi gelozie
Nu-si va da seama c-a plecat.

Madalina.

Gelozie

,,Daca nu te-as fi-ntalnit
absolut din intamplare,
tu pe altul orisicare
tot la fel l-ai fi iubit.

Daca nu-ti iesiam in drum
ai fi dat cu bucurie
altuia strain, nu mie
mangaierile de-acum.

Ai avea si vreun copil,
care poate: idiotul!
ar fi semanat in totul
cu-acel tata imbecil.

Dar asa ce lucru mare
cantr-o zi te-am inalnit!
si sant plin de bucurie
absolut din intamplare. "(George Topirceanu)


http://www.youtube.com/watch?v=pRzZOfjoTGc
Madalina.

Adevar

'Si o iubeam atat desi imi era prietena si-atat'

Ivona

Facuta din plastilina si castigata la zaruri

In existenta tumultoasa, gramul acela de culoare vrea parca sa apara din stropul acela de femininate, conturat de ceea ce este, ce iti este femeia. Iti tremura cu drag sub mana-ti protectoare, ti-o strange atunci cand o doare. E sensibilitatea, nemurirea si simplitutdinea. E intelesul ce nu va fi descifrat niciodata in profunzime. E lumina obscura in ochii tai, difuza sub pleoapele tale usor inchise. E un mister nedescoperit in profunzime. Ascunsa parca de un val simplu, invelit in dulceata parfumului de iasomie, frezie sau liliac. Acoperita de-un strat de pasiune, amestecata de iluzii, ganduri si idei fara de inteles, soapte greu de ales, greu de uitat sau sfaramat. E zbuciumarea continua a sentimentelor, a pielii ca de gaina sub suflu cald al barbatului, e zborul lin spre abisul cugetarii, nedescifrarii. Nu e un mit sau o legenda femeia, caci chiar de-ar fi , rangul i-ar fi prea inalt. E simplitatea regasita in alint, zbucium, durere, nemarginire..de iubire. E ingerul si totodata demonul, cum spune literatura. Dar mai presus de toate, e Ea, Femeia!

Privea Cartarescu femeia drept fiind: 'Simplitatea intruchipata invelita in pulovere verzi si stanioluri fin de ciocolata. Lavanda fina tavalita pe macuri cerebrale, pe cearsafuri albe sub saluri de margarina. Parca esti facuta din plastilina si castigata la zaruri'

Ivona

Sa respiri prin dragoste

Ma prosteam, manjindu-mi bratul drept cu fond de ten cu dorinta de a acoperi urma dintilor tai. Dar m-am oprit, ascultand versurile ce-mi ziceau ca a fost o "clipa de magie". Atunci mi-am dus tubul cu fond de ten la baie si m-am hotarat sa scriu pe blog. Evident ... aveam un subiect bun, pe care il am si acum ( si anume: Tu) si mai aveam si cateva fraze bune de impresionat cititori (:D), insaa, vedeti voi, a uita e omeneste chiar daca de la baie pana la calculator sunt mai putin de 10 pasi. :))
Asa ca o sa consider ca mi-am piedut notitele si o sa impovizez.

Stiu ca sunt in stare sa strang o viata averi, insa la sfarsit imi voi da seama ca n-am avut cele mai importante averi ale vietii. Sunt constienta de averea imensa ce-mi esti. Imi esti si painea si vinul. Tu.. Numai tu.. cu buzele reci. Arta mea te vrea ca punct de creatie. Iubirea mea te vrea ca impuls cardiac. Zeul bun al Dragostei te vrea ca jumatate a unei alte jumatati.
Oare cui ar trebui sa-i cer dreptul de a opri timpul? Oare sunt eu in stare sa duc pana la capat un proces atat de greu cu vremea ce se tot duce? Vor trece luni, ani... iar chiar daca vom fi sau nu, eu iti voi pastra camera de oaspeti a inimii mele. Voi mai intra din cand in cand, voi sterge praful pe etajera unde voi spera ca, venind, o sa iti inghesui gandurile si voi aerisi-o. Au trecut 4 clipe din mii si deja simt ca dragostea nu te va uita prea curand. Sa uiti tu... tot... ar fi pacat. Nu uita, deci, lasa-ti doar grijile pe umarul meu si cu riscul de a-mi deforma simetria corpului o sa le port cu mine. Privirile tale imi fura aerul. Lasa-ma sa mor sufocata de ochii tai. Ah... ochii tai.

http://www.youtube.com/watch?v=rawqZ9WIqMg&feature=related

Cred ca o sa imi iau Adam si Eva si o sa ies pe balcon, in soare, sa citesc.
Va iubesc.
Madalina.