Dupa ceva absenta si multe intrebari retorice, se pare ca m'am ambitionat sa postez din nou, sa'mi iau aripile si sa fug, sa prind gustul vietii. Un prieten bun si un zambet curat..si cerul senin cand el a plecat. Un gand firav, un ceai cald si putin din Carturescu m-au facut sa cred ca ceea ce a ramas, mi-e de ajuns. O melodie buna m-a facut sa spun ca viata are gust, daca inima mea e tot timpul deschisa. Nu are gustul unei prietenii vechi, ca vinul acela invechit dupa care iti sclipesc ochii, de bucurie poate. Nu imi slcipesc ochii de bucuria prietenului vechi, dar imi scanteie ochii odata cu speranta inmii mele deschise. E greu sa pierzi, dar e frumos sa privesti cerul, ce a ramas gol, cand a plecat; prietenul vechi, ce aducea sclipiri nu doar scantei in ochii prea verzi. Iar daca stii sa privesti, orice clipa e o minune, chiar daca privesti la cerul prea limpede si gol.
'Suntem omizi si vom deveni fluturi, iata intreaga noastra poveste, tot sensul nostru in lume, intr-o singura imagine providentiala, pe care-o poate intelege oricine, cu mintea, cu inima sau cu labirintul sau visceral.
Stim ca maine soarele va rasari, si asta-nseamna ca ni s-au deschis deja, inmugurite timid, organele de simt pentru viitor, caci altfel cum am indrazni sa credem asta?'
Ivona
