miercuri, 20 ianuarie 2010

Fraiera.

Ce fariera... Cata naivitate trebuie sa ai sa te indragostesti de cineva care seamana foarte bine cu fostul? Fostul... un fost dupa care ai plans si te-ai chinuit 1 an si... aproape 2 sa uiti ca-l iubesti... Mi-e mila de ea... A reusit sa il uite pentru ca a gasit in altul ceea ce gasea si in el. Pare destul de logic... Totusi.. ce fraiera... Si prietena ei a avertizat-o de la inceput... chiar dinainte ca ea sa-si dea seama ca s-a indragostit: "Asa facea si X" sau "Parca e X". I-a adus aminte si acum: "Eu ti-am zis ca seamana... de asta te-ai indragostit!" Cred ca doare imeens sa auzi asta ... Mi-as zice in gand: "Ce proasta sunt! Trebuia sa-mi dau seama ca nu e asa usor sa uiti de cineva... si daca uiti apare clona sa."
Pana la urma.. si inocenta asta usor dureroasa... macar e pura. E o pasiune in care oricat ai vrea sa te intorci, trebuie sa mergi mai departe deoarece la capatul povestii e un Happy End.. mereu e un Happy End. Chiar si atunci cand ti se pare ca sfarsitul e prost... sa stii ca nu e. Nici macar nu e un sfarsit. Era doar final de etapa. Si daca etapa aceasta s-a terminat prost... asta e... etapa urmatoare va fi inecata in glorie si zambete. Sau.. poate ca nici nu exista un sfarsit... Poate ca mergem spre vesnicie... Iubirea e vesnica, nu? Da. Iubirea e vesnica poteca spre tine.




Madalina.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu