miercuri, 21 iulie 2010

Simultaneitate, simplitate, simetrie in doi



E o implinire ce a ajuns sa fie cu adevarat a ta, printre intelesurile cuvantului a avea. A avea gand, simt si faptura. A avea soapta la ureche, miros ars de soare impletucit de ganduri impreunate, amintiri decatusate ce'si au rostul doar in doi, in voi, in el, in noi. Simteam vara ce imi va fi mereu in pupile. O voi simti pana in cele mai mici colturi ale mele si te voi gasi tot pe tine. Simteam dorul de mare, de turcuazul infinit, de urma din nisip si pescarusul ce'si cauta fericirea in ea. Mi-ai ascuns marea in jocul de vise a ochilor tai. Am marea mea cu tine in ea. Gaseam fericirea in lucruri simple, in cartea ta despre lucruri simple. Si-mi conturam idei ce vor ramane scrise, nici valul nu le va duce spre vesnicie in adanc si nici soarele nu le va topi spre a primi nemurirea. Vor ramane scrise . Si simtite
'Imbratisarea lui are exact forma zambetului tau, iar in ochii lui se vede norocul de a te fi intalnit. Acolo unde incepe slabiciunea lui apare forta ta iar situatia inversa e motorul fericirii tale. E ideal pentru ca te-ai indragostit de aripile lui iar umarul lui e locul tau de spovedanie , de rasfat si cel mai des de alint. Langa el, lumea e un spatiu mult mai prietenos, iar ploaia e mereu calda. Fiecare miscare , e spectacolul tau preferat.'
Iar palma ta, isi cauta vena vecina si idealul propriu. Respiratie simultana si gand simetric. Iar idealul, odata gasit, trebuie iubit si gata.
Ivona

marți, 20 iulie 2010

Mare, noapte la mare




Buzele tale au gust de sare
Paru-ti miroase a scoici si a soare
Noapte la mare..noapte la mare
Ivona

miercuri, 14 iulie 2010

Si vei pleca... spre pagana libertate


E o simpla ciudatenie sau... sunt eu nebuna?
Madalina Manole s-a stins in noaptea ce a trecut, in timp ce eu compuneam cu nasul in perna versurile urmatoare:

Veninul noptii imi intra-acum in vene,
Secundarele casnicelor ceasuri
Pe a mea ceafa incep sa bata,
Piciorul drept geme de durere,
In timp ce gandul meu cata
Ale tale dulci glasuri.


Cam asta am compus eu asta noapte...

Si daca ma gandesc bine, as putea estima si ora la care ea a murit. Toata noaptea mi-a cantat in minte melodia Si vei pleca... Ieri mi-am adus aminte de floarea ce i-am daruit-o acum cativa ani pe modesta scena a Casei noastre de Cultura, cum i-am soptit timid ca purtam un acelasi nume... tot ieri fredonam de nebuna Da, te iubesc cu telefonul pe post de microfon si parca o vedeam spunandu-mi ca interpretez bine. Si toata discutia de ieri despre chitara...
Am ajuns deci la concluzia ca... sunt nebuna. Am avut atatea semne, iar eu nu am reactionat firesc nici cand am aflat vestea mortii. Am avut impresia ca e o gluma.
As minti daca as spune ca nu ma intereseaza cauza acestei decizii pe care a luat-o. Ma intereseaza, dar nu vreau sa speculez. Ce mi-as dori cel mai mult acum ar fi sa fie primita in Ceruri. Dumnezeu sa o ierte...

"Doamne, de-as fi o floare de-o zi
Ca florile n-au amintiri..."

http://www.youtube.com/watch?v=0DZ7sQJjj2U&feature=related

Acum incep sa inteleg multe alte lucruri pe care nu am reusit sa le deslusesc in totalitate. Cand am realizat intamplarea mi-am zis intai si intai: Am nevoie de tine, Raluci...si chiar am...

Madalina.

duminică, 11 iulie 2010

Turcuazo-visiniu



Azi nu cersim nimic dar avem tot.astazi aruncam cu bulgari de fericire ca topindu-se sa avem marea noastra, de fericire turcuaza. Stropim marea cu visiniul visinelor visinii , ne cufundam in ea spre a gasi fragezimea fragilor fragezii. Si-avem tot astazi.
Ivona

joi, 1 iulie 2010

Baby, am o idee: Calea Lactee!


Te-am visat. Se facea ca stateam pe covorasul fermecat al lui Alladin, insa nu zburam. Era o seara cu un cer obosit de prezenta lunii. Nicio stea.
Lumea dormea sub pleoapele ei innorate. M-ai prins de mana si mi-ai cerut sa te insotesc in concediul tau organizat pe luna:
- Vrei sa zbori cu mine?
- Eu... cand sunt cu tine, zbor mereu!
Atunci mi-ai zambit cu o lacrima cazuta din centrul ochiului stang, creand o simetrie aproape perfecta a obrazului tau. Te-ai apropiat incet, ai glasuit soptit, tremurat, doritor: "Fa ce-ti spune inima!" si mi-ai daruit o lumina rosie.
Am simtit cum imi sclipeau ochii, buzele exersau zambete si am strigat: "Baby, am o idee: Calea Lactee! S-o cucerim.. Sa fie doar a nostra!"
Apoi m-am trezit... Invelita in cearsafuri, am zambit.. Lumina cea rosie era acolo. Am deschis televizorul. Printre genele obosite, lipite, incep sa disting... Ce supriza...

http://neatza.antena1.ro/muzica/Horia-Brenciu-HB-Orchestra-Fac-ce-mi-spune-inima_3035.html

Madalina.