marți, 27 aprilie 2010

Cu flori in par si nimic in picioare




Miros de biscuiti, accent trandafiriu si mana tremuranda. Te-mbie parca la un dezmierd al simturilor si o clatire a ochilor. Iti cutremuri fiinta si gasesti firimituri din tine, in ceea ce iti e Vis.
Purta turcuoazul cel mult iubit amestecat parca printre bulinele acelea galbene. ah, si ce miros, de miozot, parca tot de la albastrul acela vine. o fi miros de mare din turcoazul bulelor sale? era timida si parca voia sa prinda o bulina, sa-i fure galbenul si sa ii dea un verde intens, ca niste ochi ai ei. in ochii ei iti vezi viata intreaga, ti-e drag sa te oglindesti in ei. ii spui ca sunt frumosi. iar ei? ei te iubesc.
Timiditate. suflu cald. veneau din el. purta si el. dungile acelea. erau albastrii. sau poate putin gri. oricum, iti puteai clati privirea printre ele, cu gandul de a nu mai scapa niciodata, cu gandul de a pastra intotdeauna perfectiunea liniilor acelea, perfectiune regasita doar in acel pluover, al acelui el.
Copii ce'si gasesc sensurile in cadenta numelui celuilalt. dorinte implinite. pofte de acadici stapanite in doi. miros de primavara in parul ei

'sta parca desculta si trandafirie, mirosind ca poza aceea din copilarie'

Ivona

luni, 26 aprilie 2010

Nu vreau sa te pierd.


Sa ne renastem...

http://www.youtube.com/watch?v=mfdcr7jIVe4

Madalina.

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Soare in priviri


Imi vantura in par soare iar sufletul mi-e plin de fiori. E gand curat cu miros de iasomie a primaverii ce este. E zambet cald, al iubirii ce-a inflorit. E stare de bine, de fericire.

Ivona

vineri, 23 aprilie 2010

Esti? Sunt.

-Esti fericita?
-Mai mult decat atat.

Ivona

marți, 20 aprilie 2010

New single VAMA:



http://www.trilulilu.ro/vamamusic/fc33ce3a58627c

Madalina.

duminică, 18 aprilie 2010

Astept.


http://www.youtube.com/watch?v=ykp6RJjNkrY

Si maine tu vei metamorfoza un vis, doua.. toate.
Pana cand mana mea va atinge mana ta, mai e un pas.
Ajungi la mine prin cuvinte si ma imbeti cu departarea.
Cu cat te apropii, cu atat mi-e dor mai mult.
Ma simt pulsand lacrimi, asteptari, tipete, iubire, mangaiere, iar tu…pulsezi
asteptarea…!
Te astept sa ma umpli... sau macar pe jumatate sa imi torni luciditate, caci sunt goala toata.

Madalina.

Au inflorit pomii? Cand vii sa-mi rupi o floare?

Madalina.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Clona ta.


Am ajuns sa-mi fie atat de dor, incat sa-ti fac clone. Ti-am inventat Clona.. noaptea trecuta, in vis. M-am indragostit involuntar, inconstient, dar nu ireversibil de ea si pot spune, fara rusine, ca n-am actionat cum trebuia. Mi-am facut un pic de cap... si, curios, de data aceasta nu ma simt vinovata. Nu ma simt si poate nici nu sunt, caci pana la urma era Clona ta pe care aveam tot dreptul sa o iubesc, sau poate ca nu.
Era clar ca nu erai tu. Nu stiai nimic despre mine, despre noi. A fost o prima intalnire si te-ai indragostit salbaticeste de mine.Cu tot cu indragosteala noastra, ceva era fortat, ceva nu se lipea. Deci nu erai tu... era Clona ta pe care am iubit-o noaptea... in vis.
Apoi ai aparut tu, zapacit de drum, oboseala, lumina. Ma cautai si in in clipa cand m-ai gasit am lasat-o pe Clona in voia destinului si am venit la tine. E adevarat. Sarutul vostru e identic, insa tu m-ai recunoscut din prima. E clar. Erai tu. Si te-am iubit atunci.. mai mult decat am iubit-o pe ea...

http://www.youtube.com/watch?v=vvdPTHyKFlk

Madalina.

vineri, 16 aprilie 2010

Stoluri de doruri.


http://www.youtube.com/watch?v=Xk_lOMkhTz0

Madalina.

miercuri, 14 aprilie 2010

Moartea moliei


20.30 - am omorat o molie.

O priveam cum moare pe podea si admiram sclipiciul ce mi l-a lasat pe mana. Instrumentul ucigas, mana mea a fost.
M-am ucis. Am scapat de eu - molia. Sa vedem in ce ma mai transform acum...
Poate ca am facut asta pentru ca povestea moliei si a licuriciului a incetat de mult.
Mai e... asadar, un personaj ce trebuie trimis pe podea. Oare-mi va lasa lumina in palme?


P.S. pentru ca Tudor Chirila e un geniu si mie imi plac geniile... mi-am permis sa-l copiez putin, prin titlu.


Madalina.

Fals. In suflet


Si astazi scriu pentru voi, voi ce va numiti prieteni. Va numiti, dar va asumati acest statut? Mi-e greu parca sa va vad, cum interesul pentru mine consta doar in nevoie si necesitate. Dar te-ai gandit vre-odata cum e sa intrebi un prieten: ce faci? si sa nu ii spui, mereu si mereu:Ivona,am o rugaminte. e ciudat cum astazi sunt rea. Dar mi-e greu sa fiu indiferenta vazandu-va asa. Vazand oameni simpli care spun un multumesc si te intreaba ce faci. Si vazandu-va pe voi, ce parca, nu mai sunteti voi. Vazand multitudinea asta de suflete false, reci si intunecate. Vazandu-va fetele triste. V-ati gandi ca poate, pana si voi sunteti tristi? Arunc cuvinte grele asemenea unei portocale, proaspat desfacuta ce arunca suc..dulce. Mereu cu dulceata v-am stopit si v-am infasurat in protectie. V-am invelit in dor. Si-n tot ce era mai bun.Dar voi?
Ivona

vino


Aseara. Iar umbre, iar lumini...vise. Paream a ma cufunda intr-un somn linistit, si eram linistita, insa mi-e dor.. si mi-e un pic teama.

Iti multumesc ca i-ai rostit ce trebuia ca tu sa ii rostesti caci numai tu poti preveni pericole cu vorbe si cu putina caldura.
Iti multumesc ca mi-ai rostit ce trebuia ca tu sa imi rostesti. Am ajuns cu bine acasa, chiar cu castile in urechi.
Sa nu-mi mai multumesti. Pentru ca azi am vrut sa-ti multumesc eu. Iti multumesc pentru noi...

Si revin... Mi-e dor... Aud zumzete in spatele clasei si am impresia ca este si glasul tau printre ele. M-as intoarce sa iti zambesc. Azi am avut impresia ca m-ai strigat... in soapta. Si m-ai strigat.
Literele nu au cum sa taie aerul pana la tine de data asta, dar vino, incep sa vreau tot mai mult sa te grabesti. Vino, o sa astept cu rasuflarea taiata. Stiu ca reactia fireasca a organismului dupa primele 24 de ore de la despartire e de necesitate lacoma a prezentei fizice a celuilalt. Azi.. deci sunt lacoma.
Vino pe covor langa mine, pe covorul pe care nu incap si de aceea sunt nevoita sa simt parchetul cu umarul. Vino sa-mi asezi perna sub cap ca sa pot recupera toate minutele pe messenger si toate timpurile nedormite sub plapuma ce nu mai miroase a tine, dar eu te simt aici... Un pic mai jos de gat, putin spre clavicula, in dreapta. Nu sunt flamanda, nici insetata, nu e vorba de o boala sau de un viciu, numai ca, vezi tu, in timpul in care esti acolo, si eu aici, intinsa pe covor, incep sa ma pasca toate spaimele vechi ale anilor de care incerc sa scap.
Pe la 18.30 iar am o intalnire cu dorul...

http://www.youtube.com/watch?v=DA90dQo8zho

Madalina.

luni, 12 aprilie 2010

Revolutie



Se plimba umbrele,luminile prin camera mea noapte de noapte si eu nu am observat.
Initial... felinarul elecric aflat la nivelul balconului meu trimite semnale luminoase in toata incaperea... pe jos... pana la nivelul patului.
In stadiul urmator vibreaza un ceva... si in urmatoarea secunda intunericul
revolutioneaza asupra pardoselii, peretilor, pernelor, tuturor varfurilor firelor mele de par si in final asupra intreg patului in care ma aflu. Inteleg revolta, o privesc cu ochii inchisi, incercati de somn si apoi lasati sa se chinuie in cautarea lui.
Imi vine in gand Umbra, de Alifantis...
"Flamand de iubirea intreaga,
Pe vremi de amurg mohorat,
Cand zodiile noaptea-si dezleaga,
Ma satur cu-o umbra si-atat.
Si sufletul meu te mai roaga,
Magnetic catarg doborat,
Tu, umbra tacuta si draga...
Aseaza-ti fularul la gat."

Si ce'as mai canta...intreaga noapte aceleasi versuri la infinit.
Ultima parte incepe tot in intuneric.. si se termina in vis, dar nu mai tin minte cum.

N-am visat nimic in noaptea aceasta, dar am fost martora la revolutia Umbro-Luminoasa.

"Fiori prin mine umbla,
Si nu am trebuinta,
Te rog pe tine , umbra,
Sa redevii fiinta..."


Madalina.

Zambind... plangand...


Pentru ... pana cand vei veni...


As vrea ca fiecare dimineata sa'ti daruiasca cerul, ca fiecare nor sa renunte la soare pentru tine, ca fiecare gand bun sa te urmareasca, sa te atinga, sa te iubeasca.
As vrea sa iti zambesc si sa uiti ca existi. Sa nu exist. Sa nu existam. Doar sa iubim.
As vrea sa-ti topesc galbenul pe buze.
As vrea sa-ti mangai bratele cu ploapele.
As vrea sa ai tot. Sa crezi in tot. Sa iubesti tot. Sa zbori spre tot, dar sa ramai aici. Sa te pot iubi...cu totul.

"As fi vrut sa mai stai... Doar o zi, un ceas, o clipa, dar stiu ca maine vei pleca."

La multi ani, uratule...

Zambind... plangand...
Madalina.

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Pentru ca azi e in 10..si ieri a fost in 9...

De dragul ei...

http://www.youtube.com/watch?v=XayakpWstac&feature=related


Madalina.

vineri, 9 aprilie 2010

9



E o bucla de sentimente in care n-am cufundat, copile. E un sir ce incepe in noua-le nostru si se termina in zulufii tai. E un dar frumos, ce l'am primit: sa ne iubim. E luna noastra si a sentimentelor. E luna in care n'am demonstrat ce naste o prietenie. Veche, constanta. Ce nasc acei doi ochi negri topiti de verzimea celorlalti. Ce nasc zulufi impletiti cu dor, patima si suflet. E-un vis frumos. E 9. E o luna. Si suntem noi. Sa fim, sa stim, sa ne iubim
sunt noua zambete si noua vise
sunt noua saruturi si imbratisari ascunse
sunt noua toparasi impartiti in doi
si noi, noi ce suntem noi.
O zi, o zi cu noi. (9)


Ivona

joi, 8 aprilie 2010

Zambetul meu de dimineata...


Pentru ca e dimineata.
Pentru ca e un pic de soare.
Pentru ca m-am trezit fericita.
Pentru ca imi sta parul cret.
Pentru ca imi iubesc pijamaua.
Pentru ca te-am visat.
Pentru ca imi place sa dorm putin si sa visez frumos.
Pentru ca mi-am visat oamenii dragi.
Pentru ca ii iubesc.
Pentru ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa incep sa cant.
Pentru ca o sa cant toata ziua.
Pentru ca... "Buna dimineata, te iubesc!".
Pentru ca exista aceasta zi in calendar.
Pentru ca traiesc.

Va doresc o zi delicioasa!


Madalina.

marți, 6 aprilie 2010

Aiureala, primavaratica



Stii cum ti se cufunda pasii aceia greoi in nisipul acela putin incins? E senzatia aceea de care tu, ai vrea sa scapi, pentru a putea alerga spre infinit, cu fruntea-ti alba incrucisata de ganduri-seci. Dar eu, vreau doar sa o am. Poate azi sau de ce nu, maine. Vreau sa o am incrucisata intre ganduri asa cum ai tu fruntea alba-ti incrucisata. Vreau sa o am incrucisata printre vertebre si sa ma trezeasca cu un buna dimineata, iar mai apoi sa ma alerge spre infinit, prin tocmai ce e ea: stare de bine regasita in tine, nisipul plajei mele moi. E o senzatie de eliberare si de incertitudine. Inceritudinea a ceea ce ai si a ceea ce vrei. Incertitudine ce pare a vrea sa se transforme in limita de vis. Limita de vis sustinuta de albastrul acela, usor verzui parca picat de un Gigorescu nou. Ma aprinzi cu vorbe de dor si ma inveti parca sa zbor. Imi alungi simturile prin vertebrele ce vor si ele parca, sa zboare. Ma iubesti prin simturi si ma rasfeti cu ganduri

Ivona

luni, 5 aprilie 2010

"Vino noaptea!" ... frumoasa vorba


Tu sa nu mai indraznesti sa vii noaptea. N-ai dreptul de a-mi inlocui visele frumoase cu vise in care apari tu si imi tulburi identitatea.

Ce coindicenta! Tocmai ti-ai facut aparitia pe mess. Ce-as mai intra cu tine-n vorba... si ce-as mai vrea sa-ti povestesc cat de prost saruti... noaptea, in vis... Ce gura rece ai si ce frumos stii sa ma domini noaptea, in vis... Sunt sclava ta... doar noaptea, in vis.
Ah, dar ce vis! Vroiam sa fug si totusi te controlam cu buzele, cu glasul si cu trupu-mi ce-l adori. Atat esti in stare sa adori - un trup neinsemnat, crud si insufletit.

Uita! Uita ca ai fost la mine... noaptea, in vis! Uita ca m-ai facut sa pacatuiesc... noaptea, in vis! Uita ca exist! Uita ca stiu sa iubesc! Uita ca stiu sa zambesc! Uita ca interpretez vise! Uita ca visez... Uita ca te-am visat! Uita odata!
Tu nu vezi ca eu am cam uitat?...



Madalina.