Paris, je t'aime.

Uitasem sa-mi amintesc. Si poate mi-ar fi si greu. fara de dorinta azi si fara pic de teama.poate e prea mult ceea ce vreau sau poate prea putin si poate, pe dedeasupra mi-ar mai fi si greu sa-mi amintesc. dar nu. tac si ascult. te-ascult, pe tine, cel ce mereu imi umpli capul cu razboaiele tale, azi, acum, se pare ca acel simt 'romantique' te-a navalit, asa, deodata. si cum sa nu speri, cum sa nu iti amintesti, cum sa nu vrei, cum sa ...sa nu.. spusesem ca uit, da da. haide, cum sa nu'l asculti? 

 Poveste. Poveste cu accent francez. 

stateam in fata la notre damme de paris.

ningea.

ca in povesti.poate prea frumos 

destula poate incat sa faci inca o catedrala de zapada

stateam in fata catedralei si te asteptam, puiul meu de francez. parizianca mea

ai meritat, a meritat sa iti vad rochia rosie ca focu si bereta frantuzeasca pusa pe o parte, chipul alb ca zapaza cu buzele'ti rosii ca sangele unui nou nascut. 

pasea cu toata fiinta ei spre mine

eu, ofiterul cu sange albastru nins, cu uniforma neagra si pantalonii impecabili. cizmele imi erau pana la genunchi lustruite cu o seara inainte. imi stralucea sabia din sold.manerul aurit ofiteresc

si'a venit. m'a gasit uitandu-ma spre faptura ei divina. uitasem ce grad am. uitasem cine sunt.uitasem prin cate am trecut ca sa ajung la ea.uitasem de berlin, de viena si chiar londra. 

nu mai stiam nimic. dar de cum s'a apropiat de mine am stiut sa strang varfurile picioarelor si sa pocnesc din calcaie cat sa auda tot parisul, sa ii   sarut mana ingerului far de aripi.

(...)

nu am mai vazut-o decat dupa miezul noptii.am invitat-o in fata la notre damme.apoi o plimbare prin paris. plimbare de neuitat. ea , superba. am ajuns pe un pod deaspura senei unde i-am zis ce simteam pentru ea. faptura nefericita care si ea facuse o pasiune pentru mine.am fost amandoi fericiti.pana fericirea asta a dat nastere unui sarut sub tutela zapezii, deasupra senei inghetate, si ea. 

Ai si tu povestea ta? Povestea aceea ce navaleste pe sub pleoapele acelor doi ochi verzi. E povestea aceea , poveste inceputa, povestea terminata. E povestea aceea cu un el si-o ea. El-un acela ce a venit, nu pe calul alb si nici cu trandafirii rosii in mana. El-ul acela, care, prin ceea ce era, era totul.  El-ul ce m'a detronat din rolul principal al piesei vietii mele, si m'a facut personaj secundar. Personaj secundar in care se innodau sperante si misunau fluturasi. Povestea aceea cu miros de vara'n parul ei, cu dor nebun greoi si dur, povestea aceea.

Ai si tu povestea ta? 

Ivona.