Nemerit

Nu plang... si nu plang pentru ca nu simt ca trebuie sa plang, ci pentru ca nu vreau sa supar pe cineva. N-am sa plang. Promit, iubiri.
Am sa fur lumina si am sa ti-o daruiesc ca sa i-o dai ei. Ce poate fi mai minunat decat o lumina daruita de tine? Ce-si poate dori mai mult decat lumina si sa nu ii spui ca de maine totul se destrama? Nu se destrama, nu? Nu se destrama fiindca o iubesti. Ai recunscut-o. Daca o iubesti, spune-i ei si numai ei. Pe mine lasa-ma in culise. Afiseaza-te doar cu ea. Eu oricum... mi-am pierdut ca si data trecuta timpul pe la machiaj. Eu mereu intru tarziu in scena...
Spune-le sa traga cortina! Ordona-le sa fie o cortina de fier! Sa ma uiti la cerinta mea in culise... Sa ma uiti pentru vesnicie. Eu nu merit sa ma afisez. Eu nu merit nici macar sa vad spectacolul... Nu imi permite statutul sa intru in scena. Nu merit pentru ca am vrut sa-l transform intr-un spectacol nereusit. Sa nu ma ierti pentru asta... Eu nu merit. Eu sunt puratoare de vina.


Madalina