duminică, 17 ianuarie 2010

Am si eu povestea mea


Te cunosc... de ieri.. si totusi de-o viata. Arunci vorbele din ochii tai concentrati in ochii mei palizi. Si ne vorbim asa.. ochi in ochi... Nu poti arunca vorbe ca oricare. Esti prizonier, capturat de o unica vraja a nimanui... a destinului. Nu esti tu de vina, nici destinul, nici rivalitatile. Vina e a mea. Am aparut pe scena prea tarziu. Mi-am pierdut timpul pe la machiaj... si nu am realizat ca povestea asta nu tine cont de frumusetea mea. Nu tine cont de frumusetea nimanui. Tocmai de aceea rivalii reusesc sa ne infrunte... Ei nu au investit nimicul in frumusete. Esti sub blestemul unei iubiri invingatoare. Nu vezi nimicul din aceasta iubire pentru ca nu exista... In iubirea asta nu exista nici macar nimicul. Pe cand... in iubirea mea exista de toate. Am renuntat doar la nimic pentru a putea sa respiram credinta, respectul... nu frica si ura aflate intr'un nimic, intr-un intuneric tras in vid.
Cate intrebari pui... si la cate iti raspund... doar cu pupila ochiului stang... Si alte cate ma implori si nu'ti vorbesc...te las sa crezi ca mi-a obosit privirea.

M-au durut atatea iubiri, atatea priviri si atatea ganduri.. acum nu ma mai dor. Nu ma dori tu. Nu ma dor privirile tale. Nu ma dor atingerile tale. Nu ma dor nici macar gandurile tale. Nu ma doare ea. Nu ma dor privirile ei. Nu ma dor atingerile ei. Nu ma dor nici macar gandurile ei. Nu ma doare eu. Nu ma dor privirile mele. Nu ma dor atingerile mele. Nu ma dor nici macar gandurile mele. Nu ma doare iubirea mea....
Ascunde tot ce poate fi ascuns. Ascunde-ti si privirea daca esti sigur ca spune prea multe. Ascunde-te de toti: de ea, de mine, de tine... Ascunde-ti zambetul... Minte-ma! Spune-mi ca e un nou zambet, ca l-ai cumparat in graba cu 5 lei de la buticul de pe colt. Spune-mi ca nici pasii nu iti mai apartin... ca pasii tai i-ai pierdut in drum spre casa vineri seara... spre casa cui vrei tu... si ca ai fost nevoit sa ii imprumuti de la un arlechin care parea fericit. Am sa fac tot ce am sa pot sa te cred.
Minte-ma... ca pe un copil caruia trebuie sa-i explici de ce i-a plecat ursuletul. Minte-ma ca pe un bolnav pe care trebuie sa-l hranesti. Minte-ma ca pe un batran ... al carui pom a fost taiat. Minte-ma oricum... dar minte-ma din respect, nu din nevoie.


Madalina.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu