miercuri, 27 ianuarie 2010

You or me? - We




Grame de iubire aruncate inconstient si poate involuntar. Ganduri si firimituri din tine ce tremura. Nu stiu ce vreau.nu stiu ce fac. nu stiu cand sa fac. Nu stiu nici macar cine sunt daca ma gandesc bine. sunt piesa principala sau doar actantul? ce vreau? vreau indiferenta, vreau orgoliu , vreau uitare sau vreau iubire si'atat? dau 3 in schimbul uneia? vreau fluturi in stomac, vreau piele incretita de fiorul acela ce ma zguduie, vreau priviri sincere si ganduri curate. vreau sa particip la campionatul cu mine insami. am intrat si am jucat. cinstit, fara spaga( platita in zambete dulci). am intrat pe scena aceea ce era goala. si am jucat, singura, cu mine, impotriva ta. tu ce'i aveai pe toti. am jucat eu stiind ca voi castiga, stiind ca voi putea. stiind cine sunt, ce pot, cat pot. am jucat pentru a-mi demonstra mie ca pot. si am putut. dar nu, acum nu mai pot, acum nu mai vreau, o sa joc. din nou si iar. o sa intru in scena pe plan principal, eu, nu impotriva ta, ci eu, pentru tine. joaca tu, personaj de bal mascat. iar eu? voi aparea, atunci, candva.


Ivona

Nemerit

Nu plang... si nu plang pentru ca nu simt ca trebuie sa plang, ci pentru ca nu vreau sa supar pe cineva. N-am sa plang. Promit, iubiri.
Am sa fur lumina si am sa ti-o daruiesc ca sa i-o dai ei. Ce poate fi mai minunat decat o lumina daruita de tine? Ce-si poate dori mai mult decat lumina si sa nu ii spui ca de maine totul se destrama? Nu se destrama, nu? Nu se destrama fiindca o iubesti. Ai recunscut-o. Daca o iubesti, spune-i ei si numai ei. Pe mine lasa-ma in culise. Afiseaza-te doar cu ea. Eu oricum... mi-am pierdut ca si data trecuta timpul pe la machiaj. Eu mereu intru tarziu in scena...
Spune-le sa traga cortina! Ordona-le sa fie o cortina de fier! Sa ma uiti la cerinta mea in culise... Sa ma uiti pentru vesnicie. Eu nu merit sa ma afisez. Eu nu merit nici macar sa vad spectacolul... Nu imi permite statutul sa intru in scena. Nu merit pentru ca am vrut sa-l transform intr-un spectacol nereusit. Sa nu ma ierti pentru asta... Eu nu merit. Eu sunt puratoare de vina.


Madalina

joi, 21 ianuarie 2010

De-ar fi


Si-as vrea si eu, un gand si o privire
Atat. Acum. Mereu. Oricand.

Si voi iubi si-acum si maine.
Si te voi vrea, mereu si-acum.
Si de urat? Te voi ura. Dar nu indeajuns cat sa fii tu ce'l ce nu'l iubesc.

Ivona

Vreau



Vreau sa construim o viata facand schimb de raceli si de calduri...Sa iti daruiesc caldura de pe gatul fierbinte aflat sub patura unui pulover si sa mi-l racesti cu mainile-ti reci, cu buzele-ti reci. Sa-mi mangai fiecare nerv al pielii gatului pana il incalzesti la loc si sa cutremuri toata stepa mea de vise pana le indeplinesti pe fiecare in parte. Sa ai rabdarea imensa de a-mi asculta fiecare idila pe care sunt in stare sa mi-o imaginez si sa ma privesti de cate ori pe zi iti zambesc... cu buzele, cu ochii... Sa ucidem pacatele cu un sfert din gandul tau, jumatate din al meu si un sfert al divinitatii. Sa castigam campionatul de fluturi in stomac. Sa-ti surprind genele cum vor sa ma insele si sa nu ma supar. Sa lupt pentru toate dreputurile tale de a mangaia fibre, de a tulbura lichide si de a intelege ciudatenii. Sa-ti daruiesc lumea si sa nu stii ce sa faci cu ea. Sa ma faci bucati si sa le imparti in doua categorii: Tu si Infinitul. Caci eu din aste doua ma compun. Sa inventam atingeri noi. Sa ne invelim in ciocolata si sa ma obligi sa gust din fiecare sortiment. Sa te numesc Capodopera Absoluta. Sa iti cioplesc chipul in lemn de stejar si sa ai propriul tau loc intr-un muzeu. Un muzeu aflat in mine. Sa sarbatorim fiecare pic de ploaie si fiecare bronz lasat de soare. Sa iti conturez obrajii cu cerul. Sa ne iubim ca niste surdo-muti, ca niste pelicani. Sa apunem si sa rasarim impreuna. Sa ai magazia sufletului tau plina de masti. Sa le schimbi dupa starea mea de spirit. Sa investim in orizontul de duminica dupa-amiaza toate conturile noastre emotionale. Sa nu fim doua... Sa nu fim unul. Sa fim mii de suflete. Sa ma asculti noaptea cand le cant licuricilor. Sa ne trezim dimineata pe canapea si sa fim imbracati in saten albastru. Sa calculam fiecare milimetru de ninsoare...din ochii nostri. Sa facem din noi romanite cu parfum vesnic.


Madalina.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Fraiera.

Ce fariera... Cata naivitate trebuie sa ai sa te indragostesti de cineva care seamana foarte bine cu fostul? Fostul... un fost dupa care ai plans si te-ai chinuit 1 an si... aproape 2 sa uiti ca-l iubesti... Mi-e mila de ea... A reusit sa il uite pentru ca a gasit in altul ceea ce gasea si in el. Pare destul de logic... Totusi.. ce fraiera... Si prietena ei a avertizat-o de la inceput... chiar dinainte ca ea sa-si dea seama ca s-a indragostit: "Asa facea si X" sau "Parca e X". I-a adus aminte si acum: "Eu ti-am zis ca seamana... de asta te-ai indragostit!" Cred ca doare imeens sa auzi asta ... Mi-as zice in gand: "Ce proasta sunt! Trebuia sa-mi dau seama ca nu e asa usor sa uiti de cineva... si daca uiti apare clona sa."
Pana la urma.. si inocenta asta usor dureroasa... macar e pura. E o pasiune in care oricat ai vrea sa te intorci, trebuie sa mergi mai departe deoarece la capatul povestii e un Happy End.. mereu e un Happy End. Chiar si atunci cand ti se pare ca sfarsitul e prost... sa stii ca nu e. Nici macar nu e un sfarsit. Era doar final de etapa. Si daca etapa aceasta s-a terminat prost... asta e... etapa urmatoare va fi inecata in glorie si zambete. Sau.. poate ca nici nu exista un sfarsit... Poate ca mergem spre vesnicie... Iubirea e vesnica, nu? Da. Iubirea e vesnica poteca spre tine.




Madalina.

duminică, 17 ianuarie 2010

Am si eu povestea mea


Te cunosc... de ieri.. si totusi de-o viata. Arunci vorbele din ochii tai concentrati in ochii mei palizi. Si ne vorbim asa.. ochi in ochi... Nu poti arunca vorbe ca oricare. Esti prizonier, capturat de o unica vraja a nimanui... a destinului. Nu esti tu de vina, nici destinul, nici rivalitatile. Vina e a mea. Am aparut pe scena prea tarziu. Mi-am pierdut timpul pe la machiaj... si nu am realizat ca povestea asta nu tine cont de frumusetea mea. Nu tine cont de frumusetea nimanui. Tocmai de aceea rivalii reusesc sa ne infrunte... Ei nu au investit nimicul in frumusete. Esti sub blestemul unei iubiri invingatoare. Nu vezi nimicul din aceasta iubire pentru ca nu exista... In iubirea asta nu exista nici macar nimicul. Pe cand... in iubirea mea exista de toate. Am renuntat doar la nimic pentru a putea sa respiram credinta, respectul... nu frica si ura aflate intr'un nimic, intr-un intuneric tras in vid.
Cate intrebari pui... si la cate iti raspund... doar cu pupila ochiului stang... Si alte cate ma implori si nu'ti vorbesc...te las sa crezi ca mi-a obosit privirea.

M-au durut atatea iubiri, atatea priviri si atatea ganduri.. acum nu ma mai dor. Nu ma dori tu. Nu ma dor privirile tale. Nu ma dor atingerile tale. Nu ma dor nici macar gandurile tale. Nu ma doare ea. Nu ma dor privirile ei. Nu ma dor atingerile ei. Nu ma dor nici macar gandurile ei. Nu ma doare eu. Nu ma dor privirile mele. Nu ma dor atingerile mele. Nu ma dor nici macar gandurile mele. Nu ma doare iubirea mea....
Ascunde tot ce poate fi ascuns. Ascunde-ti si privirea daca esti sigur ca spune prea multe. Ascunde-te de toti: de ea, de mine, de tine... Ascunde-ti zambetul... Minte-ma! Spune-mi ca e un nou zambet, ca l-ai cumparat in graba cu 5 lei de la buticul de pe colt. Spune-mi ca nici pasii nu iti mai apartin... ca pasii tai i-ai pierdut in drum spre casa vineri seara... spre casa cui vrei tu... si ca ai fost nevoit sa ii imprumuti de la un arlechin care parea fericit. Am sa fac tot ce am sa pot sa te cred.
Minte-ma... ca pe un copil caruia trebuie sa-i explici de ce i-a plecat ursuletul. Minte-ma ca pe un bolnav pe care trebuie sa-l hranesti. Minte-ma ca pe un batran ... al carui pom a fost taiat. Minte-ma oricum... dar minte-ma din respect, nu din nevoie.


Madalina.

Amarui-acrisor


Ganduri seci de duminica dimineata. Ceaiul de pe birou din cana verde cu culoarea lui rosie si mirosul prea visiniu, din visinele viselor noastre. Raceala tipica de sezon. Aberatiile zilnice. Miros de cafea. Miros puternic de iubire in ea. Mirosul acela ce imi trezeste fiecare celula, iar fiecare pelicula de viata ar vrea sa strige: te iubesc. Azi imi permit sa las frau liber celulelor, si mililitrilor de sange si peliculelor din mine sa te iubeasca. In interiorul meu iubirea miroase a cafea, a scortisoara si a mar copt. In exterior miroase a tacere, a gand si a ura. In interior totusi, iubirea miroase bine, miroase a tine.


Ivona

miercuri, 13 ianuarie 2010

Paris, je t'aime.


Uitasem sa-mi amintesc. Si poate mi-ar fi si greu. fara de dorinta azi si fara pic de teama.poate e prea mult ceea ce vreau sau poate prea putin si poate, pe dedeasupra mi-ar mai fi si greu sa-mi amintesc. dar nu. tac si ascult. te-ascult, pe tine, cel ce mereu imi umpli capul cu razboaiele tale, azi, acum, se pare ca acel simt 'romantique' te-a navalit, asa, deodata. si cum sa nu speri, cum sa nu iti amintesti, cum sa nu vrei, cum sa ...sa nu.. spusesem ca uit, da da. haide, cum sa nu'l asculti? 

 Poveste. Poveste cu accent francez. 

stateam in fata la notre damme de paris.

ningea.

ca in povesti.poate prea frumos 

destula poate incat sa faci inca o catedrala de zapada

stateam in fata catedralei si te asteptam, puiul meu de francez. parizianca mea

ai meritat, a meritat sa iti vad rochia rosie ca focu si bereta frantuzeasca pusa pe o parte, chipul alb ca zapaza cu buzele'ti rosii ca sangele unui nou nascut. 

pasea cu toata fiinta ei spre mine

eu, ofiterul cu sange albastru nins, cu uniforma neagra si pantalonii impecabili. cizmele imi erau pana la genunchi lustruite cu o seara inainte. imi stralucea sabia din sold.manerul aurit ofiteresc

si'a venit. m'a gasit uitandu-ma spre faptura ei divina. uitasem ce grad am. uitasem cine sunt.uitasem prin cate am trecut ca sa ajung la ea.uitasem de berlin, de viena si chiar londra. 

nu mai stiam nimic. dar de cum s'a apropiat de mine am stiut sa strang varfurile picioarelor si sa pocnesc din calcaie cat sa auda tot parisul, sa ii   sarut mana ingerului far de aripi.

(...)

nu am mai vazut-o decat dupa miezul noptii.am invitat-o in fata la notre damme.apoi o plimbare prin paris. plimbare de neuitat. ea , superba. am ajuns pe un pod deaspura senei unde i-am zis ce simteam pentru ea. faptura nefericita care si ea facuse o pasiune pentru mine.am fost amandoi fericiti.pana fericirea asta a dat nastere unui sarut sub tutela zapezii, deasupra senei inghetate, si ea. 


Ai si tu povestea ta? Povestea aceea ce navaleste pe sub pleoapele acelor doi ochi verzi. E povestea aceea , poveste inceputa, povestea terminata. E povestea aceea cu un el si-o ea. El-un acela ce a venit, nu pe calul alb si nici cu trandafirii rosii in mana. El-ul acela, care, prin ceea ce era, era totul.  El-ul ce m'a detronat din rolul principal al piesei vietii mele, si m'a facut personaj secundar. Personaj secundar in care se innodau sperante si misunau fluturasi. Povestea aceea cu miros de vara'n parul ei, cu dor nebun greoi si dur, povestea aceea.

Ai si tu povestea ta? 

Ivona.

In my dreams tonight


Am adulmecat fiecare zambet si am sorbit din fiecare picatura de fericire. pura, unica, ce te avea pe tine.m'am agatat de norisorul meu in forma de vata pe bat si te-am iubit. mi'am strans fiorii, dorurile si sperantele si te'am iubit asa. si desi inchid ochii si'mi spun ca nu mai esti aici, refuzi sa pleci. o sa ma indragostesc de tine iar, si iar. si'o sa te iubesc iar si iar. iar visele? visele vor sti ca te iubesc iar, si iar, si ca ma indragostesc iubindu'te

                                                                            Semneaza Ea.

                                                                                       Destinatar? Tu. 

Ivona

Scorpie?


Va amintiti ce am scris ieri pe blog? Daca nu va amintiti puteti cobori putin paginuta asta si o sa va amintiti... Sau mai bine nu mai coborati paginuta si cititi aici ce va scriu eu...

M-am cam razgandit... Nu renunt pentru ca merita sa incerc, pentru ca am realizat in timp ce-mi scriam la mate ca e un cineva de care am nevoie. Poate nu e asa, dar.. eu cred ca e asa.

"Te las sa faci ce vrei cu mine, dar nu ma lasa sa stiu ce-mi faci."

Am crezut in fraza asta mult timp... insa la un moment dat, mi-am zis ca sper degeaba ca vre-un cineva sa inteleaga ce vreau cand spun asta si sa reuseasca sa faca ce vreau eu. Daaar... un cineva.. cineva-ul ala de mai sus... putin si mai sus decat cineva-ul celalalt (daca nu ati inteles, nu'i nimic.. important e sa intelegeti ca e vorba de un cineva) .. deci acel cineva a facut ce a vrut cu mine, eu l'am lasat (ce inconstienta sunt) si chiar nu am stiut ce-mi face... Si partea cea mai ciudata e ca nici macar nu a auzit de la mine vreodata aceste cuvinte...

Deci merita sa lupt... ;;) Sunt convinsa ca merita, chiar daca nu trebuie. De ce am atata siguranta? Pentru ca sunt femeie .





Madalina.

marți, 12 ianuarie 2010

Suparata. Pe mine si pe inca un cineva...

Ar trebui sa incep prin a spune ca ma simt ca o soooba? sau mai bine spus: ca o centrala pe lemnee? Ma simt ca naiba... Sau ar trebui sa spun ca sunt o proasta? Cea mai mare proasta?
Cuvinteee... 2 cuvinte.. si gata. Nu-mi mai trebuie. Sa nu aud. Sa nu vad. Sa nu... Nimic.
Tot ce creaza in jurul meu, ma sufoca.. o sa ajung sa nu mai suport iubirile.. de niciun fel. Sau... sper ca nu... Ma strange iubirea asta nesuferita... si ma face sa uit ca am uitat de iubirea .. iubirea aceea.. acea iubire constanta sau poate chiar ascendenta... acea obsesie a noastra.. a mea, pardon.
Nu Nu Nu... am uitat de aia.. Gata... e la trecut. Doar nu am sa ma intorc la ea dintr-o razbunare tampita pe o nenorocita care nu merita a fi iubita. Cat sunt de rea... Rea, baai! Sunt o scorpie. Nici macar nu merit sa se apropie de mine. Nu merit, dar din pacate.. sau poate chiar din fericire nu imi poate citi gandurile, sa afle ce cred. Nu merit nimic de la el. Nu merit pentru ca sunt o nesuferita care vrea sa-i fure fericirea. De parca fericirea mea nu ar fi buna.. Ce are fericirea mea? Dar fericirea ei ce are? E din aur? Ce porcarie. Ce incurcatura tampita. Si acum ce fac? Raman o scorpie? Nu... Am sa ma intorc la vechile mele indeletniciri: tacerea, privirea... si iubirea.

Cat despre cealalta parte a acestei zile... Ce tampenie... Si mai credea in tine...

Madalina.

vineri, 8 ianuarie 2010

De dragul tau

http://www.youtube.com/watch?v=Oam6vnfcheE


Madalina.

Crampe cardiologice

Sunt doar urma buzei de jos ce alearga in neant spre amagire, spre amagirea aceea prea mult ravnita. Si sunt fata aceea cu ochi verzi, scaldati in zambete si lacrimi si regete. Sunt fata cu ceata in suflet si crampe neuronale. Sau poate cardiologice. Sunt amintirea amaruie a ceea ce am fost. Sau poate ca sunt doar un copil adult.Dar nu te-am iubit prea putin, eu te-am iubit prea mult.

Ivona

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Gand de mijloc de noapte

Am inceput seara asta cu incercari de lacrimi, insa e ceva total neinteresant. Toti oamenii incearca sa planga si plang.
Am dezordonat cateva bloguri... si la un al treilea sau un al patrulea am descoperit ca toate blogurile ramase in urma de haosul meu specific, inclusiv ultimul care este si acum deschis erau cu fond alb. Albeata. Puritate. Naivitatea unei iubiri. Cat de simplu. Atat de simplu si totusi... mintea mea are ceva de dezlegat... sau poate va prelua cazul asta inima. Ancheta. Suna atat de pasional.
A venit intr-o noapte o fantoma si mi-a zis ca o sa regreti, om incapabil de a accepta iubirea. Am sa folosesc cateva cuvinte de pe blogul alb ramas deschis cu speranta ca blogarita sa nu se supere pe mine... oricum.. Superb. Divin.

"Astfel după tine se încheie toate.
Trag oblonul negru la fereastra mea.
Nu mai vreau decepţii, vreau singurătate,
Nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul şi eu, ca oricare,
La o nebunie, la un ultim glonţ
Ultima speranţă, ultima-ncercare
Dar în magazie era doar găblonz.

Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune.
Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg...
Şi cu pasiune, şi cu voluptate
Şi credeam în tine, vrednic şi întreg.

Hai, întinde mâna pentru despărţire
Schimbă-ţi telefonul, că şi eu mi-l schimb
Salutări miresei, salutări la mire,
Poate se rezolvă toate între timp.

Întră în mulţime, nimeni n-o să ştie
Două, trei persone care ne-au ascuns,
Eu voi ţine minte scurta nebunie
Şi-ntrebarea noastră fără de răspuns.

Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o
Nici n-ar fi nevoie, tu rămâi un mit.
Nuntă fericită, te-am iubit, adio,
Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit!

Vezi că se confirmă bârfa despre mine:
Te-am lasat deodată crud şi nefiresc
Totuşi ţine minte, ţine bine minte
Te salvez de mine fiindcă te iubesc."

Si daca tot veni vorba... Sa nu te-ntorci. Sa nu ma cauti. Sa fii doar tu... mai fericit.. mai cum vrei tu.
Incepe epoca simtirilor reciproce.
Miroase a inceput.

Madalina

vineri, 1 ianuarie 2010

Tu


Tie,

Nu o sa trag linie, nu o sa insumez si nici sa impart. Azi nu adun sentimente, nu faram iluzii, nu ucid sperante.Nu o sa apelez la rationamente complicate pentru a fi eu, astazi, in pragul unui nou inceput. Nu o sa adun ce a fost bun. Nu o sa scad momentele cu picuri scursi din verzimea aceea ce-ti e cunoscuta, momentele fara tine, cheia mea sol de pe acel portative al acelui coltisor al inimii mele. Nu, azi nu’mi iau bagheta magica, nu innod vise, nu plang, nu cert. Azi nu am orgoliu, azi sunt asa cum ai vrea tu sa fiu. Azi voi deschide ochii, voi vrea sa ma clatesc in boarea alor tai, voi privi cerul la apus, voi zambi,ma voi lasa prada celor ce-mi sunt acum amintiri. Iar atunci, erau realitati. Da, un an nou. Un an ce a trecut, un nou inceput, sau poate o continuare? Si da, azi vreau sa imi amintesc. Vreau cateva minute fara nimic. Doar cu sacul meu cu buline plin cu amintiri, atat. Azi vreau sa te iubesc cu tot. Si rau, si ura, si dor.(nebun, greoi si dur). Azi iubesc orgoliul si indiferenta. Azi visez si azi traiesc. Cateva minute de liniste pentru a-mi da seama ce sunt, ce-am fost, ce esti. Cateva minute in care a derulat filmul meu. Filmul nostru, filmul amintirilor mele. Cu tot cu tine in el. Cateva minute. Si poate candva, daca derulam filmul in totalitate, ar fi fost regrete. Nu, azi nu sunt. Pentru ca azi, vad tot ce’a fost frumos in anul ce’a trecut. Vad toate momentele cu soare pe la 8 si ceva dupa fix, vad in toate zambetul tau, simt in fiecare celula dor si fiecare miligram de sange pompeaza sentimente. Vad biciclete, simt apa fantanii si noroiul de pe bascketi, miros cirese,iarba proaspat cosita, aud rugaminti. Gravari in suflet ce nu se vor sterge. Amintiri ce inca ruleaza. Dor. Si se pare ca la tine s-au raportat toate, in esenta anului trecut. Cat a fost. Cand a fost.

Si te iubesc asa,
Ivona.

Voi



Voua,

Incep spre a va multimi. Azi rup vidul dintre incertitudine si orgoliu. Azi voi multumi celora ce au stiut sa ma trezeasca din vise, sa’mi dea palma aceea de care aveam nevoie, azi va voi multumi ca ati stiut sa ma faceti sa ma bucur de mine, de voi. Azi voi crede in mine, azi voi face tot ce imi spuneati, toti. Ma rugati sa zambesc, azi o voi face. Ma rugati sa sper, sa cred, sa vreau. Azi vreau si pot. Azi va multumesc si va iubesc pentru tot ceea ce ati facut din mine, din ochisorul vostru, din vona voastra,din beibi’ul vostru, din wai’ul vostru. Din mine. Azi si acum, promit. Promit ca las orgoliul si incertitudinea si incapatanarea. Sau nu, nu as fi aceeasi, nu as putea sa imi mai cer scuze, nu ar putea sa imi mai para rau. O sa va cer acadici, zambete si iubire. Iar eu? Cred ca o sa promit ca o sa va ascult. Dar pana promit, va multumesc iar. Voua, celor ce ati desenat si lacrimi, si zambete, si dor, si prietenie, si speranta, si incredere. Voua celor ce va iubesc. Si da, postul acesta iti e dedicate tie. Si tie, si tie. Va e dedicate tuturor celor ce vedeti in mine om. Om cu tot ce implica asta. Va e dedicate tuturor celor ce vedeti in mine prieten.

Si va iubesc, asa
vona