Stateam serile (aproape) pe furis, pe balcon si citeam din Maitreyi , cutremurata de asemanarea cartii cu viata mea. In pauzele de recreere a retinei, priveam in jos de la etajul 3, fiind pregatita sa fac fata bataii inimii daca te-as zari. Imi doream atat de mult sa te vad cu cineva sau fara.
Priveam apusul de la 8 si vreo 3 minute dupa fix. Soarele era de aur topit... un aur atat de iubit. Mi se parea ca-n randuiala mea .. mai mult rasare decat apune si ca norii imi clocotesc pe buze.
Ma intorceam la cartea mea de Eliade si continuam sa te descopar in Allan... si sa ma descopar in Maitreyi.
Insa iubirea e unica in fiecare.
Madalina
1 comentarii:
ei da..si da..unica si..nu..deci da>:D<
Trimiteți un comentariu