vineri, 21 mai 2010

Intre extaz si agonie...

Voi renunta la agonii pentru un intreg si imens platou de placeri, facandu-ma ca nu am citit cuvintele ce erau insirate tocmai pentru ca eu sa cad in agonie. Daca m-a durut ceva vreodata mai mult decat trebuia, daca am plans vreodata cu adevarat, daca am fost mai singura decat atunci cand sunt cu mine, daca am cazut cand asteptam sa raman in picioare,daca nu m-am ridicat, daca am privit urat, cu invidie, cu goliciune, daca am tulburat lichidul ochilor cuiva, daca am imprastiat pulberea de rafinament, daca am insirat cuvinte rele, daca am cantat cu egoism doar ploilor, daca am renuntat vreodata la dorintele mele, daca i-am facut pe altii sa moara demni pentru ale lor origini, invingand eu, cu lacomie, daca m-am lasat invinsa de cei rai sau n-am crezut in cei buni, daca n-am iubit, daca n-am sperat, daca nu le-am facut tuturor rugaciunile, daca am starnit vijelii, daca am tacut cand trebuia sa vorbesc, daca am vorbit cand trebuia sa tac, daca am fost obiectul de umilinta al cuiva, daca am tentat la razbunare, daca am raspuns unei razbunari, daca am fost mai naiva decat de obicei, daca am visat prea mult, daca am innobilat ceea ce nu merita innobilarea, daca n-am ingaduit destule, daca n-am actionat prin normalitate... Atunci imi asum toata vina. Si am facut macar o data, macar un pic din cele insirate.

Insa stiu... ca naivitatea mea nu m-a lasat sa fiu prea rea.
Oamenii vor spune ce vad, ce cred, ce simt, nicidata ce stiu eu.

Inca o data... a nu stiu cata oara: Imi pare rau pentru ca uneori raman neinteleasa. (Sau poate mi se pare.)
Si La Multi Ani!

Madalina.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu