vino

Aseara. Iar umbre, iar lumini...vise. Paream a ma cufunda intr-un somn linistit, si eram linistita, insa mi-e dor.. si mi-e un pic teama.

Iti multumesc ca i-ai rostit ce trebuia ca tu sa ii rostesti caci numai tu poti preveni pericole cu vorbe si cu putina caldura.
Iti multumesc ca mi-ai rostit ce trebuia ca tu sa imi rostesti. Am ajuns cu bine acasa, chiar cu castile in urechi.
Sa nu-mi mai multumesti. Pentru ca azi am vrut sa-ti multumesc eu. Iti multumesc pentru noi...

Si revin... Mi-e dor... Aud zumzete in spatele clasei si am impresia ca este si glasul tau printre ele. M-as intoarce sa iti zambesc. Azi am avut impresia ca m-ai strigat... in soapta. Si m-ai strigat.
Literele nu au cum sa taie aerul pana la tine de data asta, dar vino, incep sa vreau tot mai mult sa te grabesti. Vino, o sa astept cu rasuflarea taiata. Stiu ca reactia fireasca a organismului dupa primele 24 de ore de la despartire e de necesitate lacoma a prezentei fizice a celuilalt. Azi.. deci sunt lacoma.
Vino pe covor langa mine, pe covorul pe care nu incap si de aceea sunt nevoita sa simt parchetul cu umarul. Vino sa-mi asezi perna sub cap ca sa pot recupera toate minutele pe messenger si toate timpurile nedormite sub plapuma ce nu mai miroase a tine, dar eu te simt aici... Un pic mai jos de gat, putin spre clavicula, in dreapta. Nu sunt flamanda, nici insetata, nu e vorba de o boala sau de un viciu, numai ca, vezi tu, in timpul in care esti acolo, si eu aici, intinsa pe covor, incep sa ma pasca toate spaimele vechi ale anilor de care incerc sa scap.
Pe la 18.30 iar am o intalnire cu dorul...

http://www.youtube.com/watch?v=DA90dQo8zho

Madalina.