Morgenstimmung

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine

Intr-o dup-amiaza, cand

Fereastra sufletului zavorata bine

Se deschisese-n vant,

Fara sa stiu ca te aud cantand.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,

Sertarele, cutiile, covoarele,

Ca o lavanda sonora. Iata,

Au sarit zavoarele

Si manastirea mi-a ramas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic

Daca nu intra sa sape,

Cu cantecul, si degetul tau cel mic,

Care pipaia mierlele pe clape -

Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii

In incaperea universului inchis.

Vijelia aduse cocorii,

Albinele, frunzele... Mi-s

Subrede barnele, ca foile florii.

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?

Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -

Nedespartit - in bolti.

Eu veneam de sus, tu veneai de jos.

Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

(Tudor Arghezi)

Madalina