De sezon

12.00 (ma iubeste :-@)

Ma transform in fantoma... usor usor. O sa strabat gandurile tale, o sa te bantui si o sa-ncepi sa ma urasti. Oricum ma urasti. Pastrezi intr-un sertaras ascuns al inimii un sentiment de vinovatie, unul de iubire, unul de interes minim (bun si ala decat deloc) si unul de mandrie. Da, de mandrie. Esti mandru ca te iubesc. Te vezi tu deasupra tuturor... si nu ma doare "tuturor" asta cat ma doare ca in acest "tuturor" sunt si eu. Da da... esti deasupra mea, esti mai mare ca mine, ma privesti de sus si imi demonstrezi ca sunt la degetul tau cel mic. Sunt mica pe langa tine, nu? Si nu sunt mica din motivele care le crezi tu. Sunt mica pentru ca te-am lasat sa-mi domini sufletul. Te-am lasat sa intelegi cat te iubesc, sa crezi ca te iubesc, sa fii convins. Da, te-am convins. Te iubesc. O stii, o crezi.. esti sigur de asta si ai fost mereu. Ti-am dat voie sa realizezi ca esti o slabiciune a mea ci nu o obsesie. Eu. Da, eu. Eu sunt principala vinovata, insa toata vina mea este compensata de ceea ce simt si tin in mine. As vrea sa urlu... sa stie toata lumea, dar eu nu pot.. sunt o neimportanta, sunt slabita, sunt o fantoma in devenire. Te-am pierdut de mii de ori.. sau ne-am pierdut unul pe altul. Ne-am iubit si ne-am ranit de-atatea ori incat nu mai stiu... Vrei sa pleci? Sau ma ramai. Asculta-ti vocea inimii! Cuvintele astea nu ajuta prea mult... Gandurile mele sunt imersate in vorbe. Au ramas doar vorbe... prinse de colturi pe inima mea. Fara fapte. De unde fapte? Ce fapte? Nu pot faptui nimic. Sunt o nepuntincioasa, o carpa de care te folosesti sa-ti stergi firmele, o vaga amintire... si totusi ma contrazic. Ma iubesti, nu? N-ai cum s-o iubesti pe ea. Normal ca nu ai cum! Sau poate ai cazut intr-o capcana.. si poate da, o iubesti... iar eu ii voi multumi ca te-a ajutat sa intelegi. Pana atunci raman demna in fata ta... demna de a face parte din lumea ta, neputincioasa, dar demna, raman slabita, raman rivala, dar raman fidela dorintelor mele.

Sunt o para galbena ramasa far' de frunza, far' de tovarasi, iar tu, para mea galbena, te duci la cele verzi sa experimentezi noi cicluri de perpetuare a speciei? Arunci lumina in intuneric? Iti tradezi originea vegetala? Arunca-te... ca de fiecare data: cu ochii inchisi si cu mandrie in glas... arunca-te odata! Stii bine, dar nu vrei sa crezi, ca din nou te vei intoarce cu ochii deschisi, dar ascunsi de rusine.

Sunt eu.. ai uitat?

Madalina