De sezon

12.00 (ma iubeste :-@)

Ma transform in fantoma... usor usor. O sa strabat gandurile tale, o sa te bantui si o sa-ncepi sa ma urasti. Oricum ma urasti. Pastrezi intr-un sertaras ascuns al inimii un sentiment de vinovatie, unul de iubire, unul de interes minim (bun si ala decat deloc) si unul de mandrie. Da, de mandrie. Esti mandru ca te iubesc. Te vezi tu deasupra tuturor... si nu ma doare "tuturor" asta cat ma doare ca in acest "tuturor" sunt si eu. Da da... esti deasupra mea, esti mai mare ca mine, ma privesti de sus si imi demonstrezi ca sunt la degetul tau cel mic. Sunt mica pe langa tine, nu? Si nu sunt mica din motivele care le crezi tu. Sunt mica pentru ca te-am lasat sa-mi domini sufletul. Te-am lasat sa intelegi cat te iubesc, sa crezi ca te iubesc, sa fii convins. Da, te-am convins. Te iubesc. O stii, o crezi.. esti sigur de asta si ai fost mereu. Ti-am dat voie sa realizezi ca esti o slabiciune a mea ci nu o obsesie. Eu. Da, eu. Eu sunt principala vinovata, insa toata vina mea este compensata de ceea ce simt si tin in mine. As vrea sa urlu... sa stie toata lumea, dar eu nu pot.. sunt o neimportanta, sunt slabita, sunt o fantoma in devenire. Te-am pierdut de mii de ori.. sau ne-am pierdut unul pe altul. Ne-am iubit si ne-am ranit de-atatea ori incat nu mai stiu... Vrei sa pleci? Sau ma ramai. Asculta-ti vocea inimii! Cuvintele astea nu ajuta prea mult... Gandurile mele sunt imersate in vorbe. Au ramas doar vorbe... prinse de colturi pe inima mea. Fara fapte. De unde fapte? Ce fapte? Nu pot faptui nimic. Sunt o nepuntincioasa, o carpa de care te folosesti sa-ti stergi firmele, o vaga amintire... si totusi ma contrazic. Ma iubesti, nu? N-ai cum s-o iubesti pe ea. Normal ca nu ai cum! Sau poate ai cazut intr-o capcana.. si poate da, o iubesti... iar eu ii voi multumi ca te-a ajutat sa intelegi. Pana atunci raman demna in fata ta... demna de a face parte din lumea ta, neputincioasa, dar demna, raman slabita, raman rivala, dar raman fidela dorintelor mele.

Sunt o para galbena ramasa far' de frunza, far' de tovarasi, iar tu, para mea galbena, te duci la cele verzi sa experimentezi noi cicluri de perpetuare a speciei? Arunci lumina in intuneric? Iti tradezi originea vegetala? Arunca-te... ca de fiecare data: cu ochii inchisi si cu mandrie in glas... arunca-te odata! Stii bine, dar nu vrei sa crezi, ca din nou te vei intoarce cu ochii deschisi, dar ascunsi de rusine.

Sunt eu.. ai uitat?

Madalina

Diviziune. Normalitate, azi

         Cateva linii curbe desenate pe o foaie alba intr-o ora banala de biologie. Hm, dar nu pare a avea accent de banalitate sau orice altceva care ar putea avea legatura cu asta. Si totusi,discutia devenea din ce in ce mai plictisitoare pentru cei din jurul meu. Ma asteptam sa fie la fel si pentru mine. Nu a vrut sa fie asa. A starnit meditatie, melancolie si a continuat sa’mi accentueze acel sentiment, atat de ciudat, atat, atat de ciudat pe care nici fiintele ce ma cunosc atat de bine nu au reusit sa il inteleaga,ci au continuat sa ma intrebe ce ai, asezate in cercuri perfect concentrice in jurul bancii mele, toate avand drept  centru: eu. Nu e nevoie, nu.

Tema: Diviziunea celulelor.

Stateam, ma uitam in ochii tai si’ti ziceam:

 

     -Uite, vezi, vezi cum s-au dezlipit? Din una, uite doua. Uite distanta intre ele. O vezi? 
Ca mai apoi, un alt tip de diviziune. Plan secund, joc secund: 
     -Uitele, vezi, s’au divizat. Vezi? Vezi dunga aceea? Nu le mai contureaza distanta dintre ci ele, divizate fiind, raman tot lipite. De ce acestea au ramas lipite si celelalte nu? De ce? De ce primele uite, uitele , au 4 mm intre ele pe cand cele secunde vor sa ramana lipite, chiar daca linia aceea a incercat sa le desparta, nu au vrut, au ramas lipite, ceva le unea, nu au vrut sa accepte distanta, nu.
                                                                          De ce?

Da, si te-am zapacit toata ora cu intrebarile mele stupide, de ce si pentru ce, fiinta ce ma accepti cu tot ce sunt, cand sunt, cum sunt. M-ai ascultat iar ca raspuns?

De ce? Pentru ca asa e viata. S-au divizat, fenomen normal, studiat intr-o banala ora de bilogie pentru voi, cu multe intelesuri pentru mine. Poate prea multe. Azi refuz sa mai visez, sa mai spun'fara normalitate astazi'.Azi privesc lumea asa cum e. Pentru ca visele nu mi-au demonstrat decat ca sunt un copil alintat,ce nu vedea decat partea aceea ce defapt, nu era asa.  Toata realitatea asta a mea este doar o irealitate priceput maiestrita. 

Ivona

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi

,,Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu." (Adrian Paunescu)


Madalina

Abundenta de idei. Multutudine de sentimente

     Citeam intr-o poezie despre lucrurile mici. Ce sunt lucrurile mici? Lucrurile mici care pe tine, te fac mare, care te ridica, iti dau aripi, te coboara, iti taie aripile si apoi, te lasa sa visezi. Si totusi, ce sunt lucrurile mici? Lucrurile mici sunt acele lucruri care nu sunt mari, Da, sunt mici dar cu valoare atat de mare. Sunt mici si au valoare mare. Definitia perfecta. Ai inteles ce sunt lucrurile mici? Nu. Mai explic o data? Deci, reluam. Un lucru mic nu tine de forma lui. Vai, contrazic ce am spus anterior. Un lucru miic, e lucrul acela. Da hai, gata. Un lucru mic e un lucru mic. Si azi, am voie sa visez. Deci, sa lasam aiurelile si sa concretizam.
Lucruri mici, atat de mici incat semnifica totul.
-acadicile, sapte, colorate de la tine, fost coleg
-sarea ramasa pe buze, sare din inima ta, din sanul tau, mare
-mirosul tau din parul meu. Tu, eu, parul meu
-numarul 10 din luna septembrie. Septembrie, joi
-prima privire dupa atat timp
-picaturile de apa scurse de pe pantalonii scurti
-camioanele ce te claxonau pentru abundenta de nebunie concentrata in maximul acceptat de sufletul uman
-roua ce se scurge din verzimea ochilor mei topiti de focul sentimentelor tale
-roseata din obrajii mei scaldati in boarea zambetului tau
-soarele la apus, pe cat de exuberant, pea tat de greu de inteles
-imaginea simetrica a ceea ce numesc eu
-gropita ce o fac cand zambesc
-mirosul de fan proaspat cosit din ziua aceea, de vara
-valurile din ochii tai,impletind nisipul in parul meu

Un lucru mic e ceea ce te face sa fii tu, mare. Sa fii mare, desi sufletul ti-e mic. E inca mic si inca ar mai vrea sa fie copil. Dar azi, ne hranim cu amintiri. Hai, hai, viseaza. Ia in mana o acadica, rezerva-ti cateva minute sa privesti rasaritul si cateva pentru apus, uita-te cateva secunde in ochii Lui, invata sa spui te iubesc, fii Tu.

Praf

Vreau sa reintru in viata ta si sa ti-o fac praf. O sa-ti placa.

Madalina

De data asta: pentru mine

Nu vreau sa stii nimic,

Nimic din tot ce stii.

Poate cu mici exceptii...

Nu vreau sa ai nimic,

Nimic din tot ce ai.

Poate doar unele chestii,

Ca sa nu cazi in depresii...

Nu vreau sa crezi nimic,

Tu crezi doar in tine...

Nu ma vezi si pe mine?

Nu vreau sa iubesti nimic,

Nimic din tot ce tu iubesti.

Vreau doar sa ma doresti...

Pe mine...

Sa fii tu Fat-Frumos

Pe calul alb inaripat,

Sa-mi dai un zambet delicios

Ca amintire...

Oricum nu te-am uitat.

Madalina

Lucruri mici

Prin ochii tai puteam visa, candva. 

Doar un gand, impletit intr-o privire calda

Lucrurile astea mici ma dor
Uneori ma fac sa simt,
Ca eu nu insemn mai nimic in fata unuia ca tine. 
Lucruri mici cu efect intarziat

Lucruri mici mi-aduc iar rasul tau in ureche.  Lucruri mici mi-aduc iar zilele de vara inapoi. Lucruri mici amintesc ca era altfel. 

Ivona

Tu sau ea?

                                                                                                                                    

     Marti, octombrie. Ore, priviri, sentimente aruncate. Ploua. Eu. Ploaia si geamul acela ce-ti e atat de cunoscut. Vant.Melancolie. Incertitudine. Fericire improvizata. Iar tu, ploaie ce pana acum te lasam sa'mi atingi trupul cu picaturile-ti fie calde, fie reci, astazi mi te frangi pe pielea-mie rece, mi te prelingi pe sufletul incetosat, iat tu, chiar tu vantule, imi desiniri parul facandu-l parca sa nu te vrea, sa nu te mai vrea. 

    Pana acum, te iubeam, ploaie. Dulce ca diminetile cu roua de vara, unica la fel ca amurgurile-n doi ce ne-au dezvelit sentimente. 

   Astazi nu. Astazi imi accentuezi fiecare urma de nepasare si stergi orice zambet fortat. Nu astazi, nu, ploaie. 

   Ma trezisem atat de fericita astazi. Pentru simplul fapt ca te visasem iar, oare?! Si-ajung la scoala.Te vad, zambesc si ziua-mi pare mai frumoasa. Mai senina decat intunericul senistrul al norilor de afara. Fosnete. Zgomote. Dar zambetele? Intru in clasa si imi gasesc fiinta ce'mi e simetrie, ce'mi e gand, ce'mi e speranta, prietena, caldura, lacrima, zambet; imi sopteste-' Pana si vremea asta imi face in ciuda azi'. Nu prea eram cu gandul la ce-mi spunea. Eu eram fericita si incercam sa ii explic cum vad eu fericirea in fiecare strop ce mi se sparge-n palma, ce ma atinge. 

  Cateva ore, cateva priviri, cateva cuvinte aruncate mi-au fost deajuns sa-mi cufund sufletul printre amintiri si sa ma multumesc doar cu imaginea zilelor cu soare, cu amurg pe la 8 si ceva, cu hug-ul nostru si-atat.  Si totusi, de vina sa fi fost tu sau ea,vremea? 

Ivona

Plaja. Nocturn.

"Uite-ma... sunt aici... pe mal... valurile marii spumega... Eu numar stele...tu? Numeri nisipul... pana cand? Eu te iau de mana... si te sarut dulce... dar... valurile si briza de mare bate din ce in ce mai tare... Deschide ochii. Sunt langa tine si totul s-a sfarsit" (El)

Ajuta-ma sa-i deschid... strecoara-mi licoare pe retina. Nisipul... el insusi imi numara clipirile.

Madalina

Sentimente nocturne. Vise diurne

           Uh, un vis ciudat, ce culmea, e a 3’a oara cand imi apar si ma deruteaza , ma deruteaza si ma face oarecum sa ma trezesc la realitate. Eiii, stiu stiu. Pe voooi, visele va fac sa…visati. Da, asa ar fi normal. Pe mine ma trezesc la realitate si ma fac sa absorb unele lucruri marunte pe care viata mi le ofera iar eu le tratez uneori cu usoara indiferenta. Acelasi vis. A 3’a oara, va spuneam. Da. A 3’a noapte cand ma trezesc zambind. Intuneric, liniste, caldura. Pe toate le perturb cu cautarile disperate ale telefonului printre cricumvolutiunile zapacite ale pilotei roz. Il gasesc. Te caut, te gasesc, te sun. Celebra fraza, celebrul timbru. Am accesat tu, am accesat. Stiu. Nu renunt. Trimit sms. Vrei, nu vrei, apari in visul meu! Copile, nu fi rau. E visul meu, de ce mi’l invadezi? Si adorm, cu telefonul in mana, sperand totusi sa ma trezeasti, sa ma trezeasca epilogul lui tudor chirila in spatele caruia sa fii tu. Ma trezesc oarecum speriata. Un mesaj, orange-ul face oamenii sa spere. Nimic de la tine, nimic. Si-mi amintesc discutia de aseara, si-mi amintesc de ziua de azi. Da. 09.10. Acasa, tu, noi. Da, 10.10. Acasa. Azi,eu . Azi, o luna.

P.s.,Fara normalitate azi

P.s., I love you

Morgenstimmung

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine

Intr-o dup-amiaza, cand

Fereastra sufletului zavorata bine

Se deschisese-n vant,

Fara sa stiu ca te aud cantand.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,

Sertarele, cutiile, covoarele,

Ca o lavanda sonora. Iata,

Au sarit zavoarele

Si manastirea mi-a ramas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic

Daca nu intra sa sape,

Cu cantecul, si degetul tau cel mic,

Care pipaia mierlele pe clape -

Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii

In incaperea universului inchis.

Vijelia aduse cocorii,

Albinele, frunzele... Mi-s

Subrede barnele, ca foile florii.

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?

Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -

Nedespartit - in bolti.

Eu veneam de sus, tu veneai de jos.

Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

(Tudor Arghezi)

Madalina

intre Real si Ideal

Cand lumea-ti intoarce spatele... fii realist.

Cand norii isi arata splendoarea... fii idealist.

Cand oamenii joaca roluri disperate in vietile lor... tu joaca-ti propriul destin cu patima si dor.

Gandirea filisofica nu ajuta la nimic. Rolurile noastre sunt clare, sincere, adevarate. Insa lumea se plictiseste repede. Lumea vrea sa fie "buricul pamantului", vrea sa demonstreze ca poate face si imposibilul, ca are daruiri pe care Dumnezeu nu i le-a daruit, ca este prezenta in sperantele celor din jur si ca oice stea de pe cer... e doar o sursa e lumina. Hello... stelele... n'or fi ele aducatoare de bucurii sau savarsitoare de minuni, dar ar trebui ca fiecare dintre noi sa privim steaua intr-un anumit fel, fara a face referire la Becali sau vre-un star de la tv. Stelele sunt pistruii noptii, sunt cele care iti urca imaginatia in cer noapte de noapte daca stii sa le privesti ... daca stii sa le asociezi cu lumea ta. Noi suntem stele... Credeti ca exista fara vre-o explicatie numele Stela? eu nu cred. Mda.. si cei care o sa cititi postul o sa ziceti ca o iau pe campii sau printre stele.. asa o fi. Stiu. Sunt o visatoare suprema. Sunt o idealista perfecta.

Madalina

Din cand in cand, cu dor

      Dupa cateva zile de incertitudine, regrete, amagiri, indiferenta, cateva momente mi-au fost de ajuns pentru a ma convinge de traficul de sentimente exercitat cu atata forta dintre cei doi poli diametral opusi. 

'Când ne-am zărit, aerul dintre noi      

şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.

                                                 Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
                                                     unul spre celălalt, şi-atât de iute,     
                                                 că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
                                                     şi ora, lovită, se sparse-n minute.

Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, întrecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut. '

                         (Nichita Stanescu- Imbratisare)

                 Uneori minutul iti pare a fi secunda, uneori esti tu cea care iubeste, uneori...e bine.

Ivona.