Doua mere varatice, un pachet de biscuiti SweetKiss cu ciocolata si un oftat greu. Asta am luat cu mine azi si am urcat pe dealul de deasupra casei, chiar daca si el imi trezeste amintiri. Ma indepartam in ritm normal, simtind ca sunt parte din vis, fara a-mi fi teama de ceva. Nu am mai rezistat. Am privit norii si m-am hotarat sa nu mai plang. Nu mai plang pentru ca nu stiu daca mai merita.
Prietenii… se mai pierd cateodata. Ma doare atat de tare si imi vine sa urlu. Imi vine sa spun atat de multe si nu-mi gasesc cuvintele. Cum as putea exprima cat am tinut la el, iar el … dezamageste printr-o conversatie? Stiu .. sunt constienta ca tastez fara rost acum… nu citesti si poate nu vei citi vreodata acest post.
Dorinta: Adu-ti aminte cat de bine era. Adu-ti aminte… cauta fotografiile si elibereaza-ti lacrimile. Spune-mi ca-ti pare rau.
Azi mi-am reincarcat bateriile. Erau aproape goale. Mai aveau doar dragoste si putina incapatanare.
Destule randuri de plans. Eu devin nimic? Erai parte din Rai. Te iubesc! N-am sa uit.
Madalina
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu