Daaaaa!

Reverire in iubire


Daaa, m-am intors de la mare. Cred. Spun cred deoarece sunt in fata calculatorului doar fizic, sufletul meu e tot in fata dezmantului de valuri.
V-am adus, asa cum am promis aroma de mare, (multa aroma de mare). Am ingramadit-o in buzunare, in priviri si in zambetele noastre active la orice sarut. A fost frumos. Prea scurt pentru asemenea frumusete. Trebuie (neaparat) sa marturisesc ca am trecut prin mii de stari in saptamana asta. Am ajuns de la ameteala (de vis) la indragosteala (la maxim), de la nervi la nostalgie si de la teama la dorinta.
Iubesc marea asta. O iubesc atat de mult si mi-e dor de ea.. chiar daca nu sunt nici 2 zile de cand ne-am luat la revedere. Tot ce pot zice e: o s-o iau de mana la anul, din nou… si mi-e dor de el. Da.. m-am indragostit, la naiba. E asa frumos. Am mai fost in looovee, dar in halul asta nu. E prea frumos. Simt in unele imbratisari ca nu merit asa de mult si incerc sa resping iubirea ce mi se daruieste, dar el vrea cu toata inima sa ma aiba. E placut. Il ador. Merita mai mult de atat. Mai mult decat merit eu.
Astea 7 zile au fost speciale, abramburitice sau cum mai vreti sa le ziceti… romantice, ciudate, cu nervi, cu pupici, cu nisip, inghitituri din mare, valuri si sarituri pe sub valuri, plaja, dunga alba de sutien pe spate bronzat, lumina, intuneric, cantec, vama si.. marea.. el si marea. Asta a contat.
Azi pe la 2 ma gandeam la el si mi-am adus aminte cum visam la el-ul meu, ca fiind un el nou, de care sa ma indragostesc nebuneste aproape la prima vedere, caruia sa-i povestesc despre mine, despre ce-mi place si ce nu-mi place, despre viata mea cu toate lacrimile fortate de fostul si dragostea ce i-am daruit-o, despre greselile mele marturisite unui jurnal si greselile lui iertate de mine, despre familie, saruturi, dorinte, vise, remuscari, noutati, viitor, present, incurajari, atingeri noi, inceput de iubire. Putin, foarte putin imi pare rau ca nu a fost sa fie asa; sa apara in viata mea un cineva strain alaturi de care sa incep un ceva frumos. Cu toate dorintele astea ale mele, e foarte bine asa.. neasteptat de bine. Chiar daca stie multe lucruri despre mine si nu trebuie sa-mi bat eu gura (asa cum mi-ar placea) explicandu-i cine sunt, chiar daca stie cine e fostul si nu e cazul sa-i spun cat e de bou si chiar daca stie la ce visez si nu o sa botezam stelele caci el le cunoaste numele, eu il iubesc. Nu e cel care astepta sa fie taiat de pe lista “ce trebuie sa mi se intample in viitorul apropiat), dar e el... el-ul de care am nevoie si de care imi e dor.. al naibii de dor.
Am auzit mai demult o vorba.. ceva de genul “nu trebuie sa iubesti un om pentru ceea ce ai vrea sa fie, ci pentru ceea ce este”… da.. asa e. Incercam sa ma conving ca pe ex-ul o sa-l schimb in bine, o sa-i arat ca viata poate fi frumoasa si in alt mod, dar acum imi dau seama ca el trebuie sa fie numai bun pentru tine.. nu sa faci tu eforturi immense pentru a-l schimba, ca ma apoi sa-ti dai seama ca nu a meritat prea mult. Inca o vorba auzita: “iubirea adevarata e atunci cand incepi sa-i iubesti si defectele partenerului” . Cam asa ceva… Imi plac atat de multe lucruri la el. Imi place ca e simandicos (mult prea simandicos), ca unoeri e zapacit, ca se enervaza repede, ca nu depunde un pic de efort sa inteleaga unele situatii si ca refuza refuzul meu cand vrea sa ma sarute. Nu stiu daca cele insirate sunt defecte… dar … il ador.
Nu stiu daca as mai avea ceva de spus… Am tastat destul. Mai vreau sa imi cer iertare ca fac mereu comparatia dintre el si (boul de) fostul, dar e o mare diferenta care prin ochii mei devine o chestie care pare a fie doar un vis. Va pupa dulce Medylynu’ si spera sa mai scrie curand. :*

Madalina