Azi , maine si mereu.

Hm. Se pare ca deja ne’am facut o obisnuinta din a merge ore cu bicicleta, din a scotoci prin creierele(sau creierii) noastre(sau nostri) si a gasi mii, milioane de idei pe care sa le mototolim in fragmente de iluzii si sa le faramitam in prietenie. Si cum sa nu te simti minunat, cum sa nu vrei, cum sa nu incerci, cum sa nu mergi, cum sa nu pedalezi, cum sa nu te bucuri de fiecare raza de soare, cum sa nu tii la el?! Cum? Pentru ca o prietenie iti trezeste si cea mai mica unda de speranta si te face sa plutesti, sa simti k esti norocos, sa simti ca vrei si poti pentru ca ai langa tine o persoana care te ajuta, care indiferent de ce se intampla e acolo, undeva, pentru tine.
Si cum sa uiti bataile cu apa in care fiecare particica din tine e uda? Cum sa uiti rasul cu gura pana la urechi? Cum sa uiti cum faci din mana la camioane si ei isi fac cruce? Cum sa uiti cum ai cazuuut? ‘te-ai lovit?’ ‘ ))’ ‘hai, ridica’te’ ‘ nu vreau, hai , stai si tu’
Cum sa uiti mirosul de fan proaspat cosit, salciile, poienita, iepurasul, cum?!
Aceasi ora, aceeasi copii. Pedalam pentru a mentine prietenia pe cursul de plutire, pedalez pentru tine, pentru a te vedea si pentru a radeeee, a te udaaa, si da, a-ti multumi ca esti alaturi de mine.
P.s Promit ca nu te voi uita .Maine, Aceeasi ora, acelasi loc.
Ivona