La multi ani- prea formal. Te iubesc, atat

 
Sunt momente in care simti ca totul iti pare a fi in antiteza cu tine. Momente in care doar cate o lacrima mai strapunge linistea si-ti aminteste ca poate inca existi. Sunt momente in care ai nevoie de toti dar nu e nici unul. Sunt momentele acelea, cand cu un’esti bine’, cu un’vona’, reusesti sa intri in vidul meu, sa’l spargi, sa ma faci sa zambesc. Sunt momentele acelea in care simt ca trebuie sa-ti multumesc pentru ceea ce esti, Zux,Zuzulici, Medy pentru altii. Pentru mine? Doar acea fiinta unica. Cu tot ce esti tu, tot. Oricand, oriunde, mereu
           Si mi te amintesc exact asa cum erai. Omuletul acela care fara pic de teama pasea pe acea scena, cu bulele ei si rosii si rosii,intruchipand acea buburuza ce te-a indemnat mereu sa ii ei locul, sa zbori, sa visezi, sa il cauti, sa il gasesti,sa-i gasesti calul alb pe poteca ingusta a vietii. Aveai acel zambet, cu acea gaurica in obrajorul drept in care-mi cufund mereu si zambete si lacrimi si dorurui si dorinte si regrete iar tu ma lasi, ma asculti, ma intelegi, ma sprijini, vrei, incerci, reusesti sa ma readuci cu picioarele pe Pamant,. Apari apoi in mintea mea in fata concursurilor, olimpiadelor unde un succes ne uram colege de gimnaziu fiind. Pentru ca mai apoi sa nu ne mai saturam sa radem, sa cantam pe salile scolii( am doar paishpe’ aniiii,sunt nebuna iubesc si nu am baani) sa ne certe dirigintele ca alte locuri de palavragit nu avem, sa plangeam amandoua cand vorbim de acei feti frumosi pe acei cai albi care refuza sa vina, refuzau. Sa radem amandoua de cele mai mici boacane care apareau in caruselul acela in care ne invarteam in fiecare zi cu o acadea in mana, spunandu’mi ca tu ai acadica rosie si ciorapi cu vacute si eu nu. Sa ne contrazicem daca e bula sau bulina. Roz sau verde. Verde cu picatele roz sau roz cu picatele verzi. 
          Iti cunosc fiecare zambet conturat si-ti simt fiecare lacrima scursa. Iti stiu fiecare firimitura a sufletului tau cu tot ce tine de el. Iti stiu privirea calda in zilele cu ploaie, iti simt gandul melancolic cand afara e soare. Te cunosc asa cum esti, stiu tot ce iubesti si simt prin tot ce treci. Iti stiu glasul care imi spune: va fi bine vona. Iti stiu mana cu care imi stergi lacrima din coltul acela stang al ochiului acela verde pe care il cam urasti. Iti stiu umarul pe care ma sprijin cand totul cade. Iti stiu imbratisarea aceea ce-mi da forta sa sparg multi de sentimente, sa cladesc zgarie nori din turta dulce, sa-ti multumesc ca existi. 
           Ai in tine o inima care bate, un suflet care plange, un copil ce a ramas acelasi. Copilul acela ce rade si vede in ea cel mai bun sprijin. Copilul acela fara prejudecati ce se cufunda in amintiri, ce gaseste semnificatii norilor, da forma soarelui( desi o are bine definita), da sens vietii altora. 
          Iar acum? DA, toate acestea pentru ca e ziua ta. Nu stiu exact de ce tocmai acum le’am insiruit aici, pe toate. Poate ca acum am simtit. Dupa o noapte cu doruri, regrete si lacrimi. Ti le spun acum desi stii ca le simt in fiecare celula si le filtrez prin ambii ventriculi ai inimii aceleia ce te iubeste. Iti multumesc acum pentru ceea ce ai fost si esti, iti multumec pentru sfaturi, certuri, pentru calm, rabdare si iubire. Iti multumesc pentru ceea ce esti, roua din ochii mei scursi pe fiecare firimitura din ceea ce reprezinti. 


Ivona