Dor. Un dor nebun. Azi am trecut prin stari diferite de dor. Dor de a fi copil. Dor de oameni drepti, corecti, rationali. Dor de alge. Dor de a nu mai minti ca ma dor ochii atunci cand imi vine sa plang. Dor de a fi bagata in seama. Dor de a nu fi atat de aiurea bagata in seama. Dor de a fi recunoscuta pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce pot. Dor de a ma impune. Dor de scheletii ce imi devenisera antipatici acum ceva timp. Dor de cant. Dor de ninsoare. Dor de tine.
Am simtit cel din urma dor din clipa in care imi cautam grabita cheile in geanta mea plina cu chestii. Introducerea cartelei in interfon si sunetul acestuia mi-au dus dorul la inaltimi maxime, deasupra Everestului. Si am oftat abia dupa ce masina a plecat, asigurandu-ma ca sunt sigura. Si am mai oftat o data. Si mi-am zis: mie chiar mi-e dor.
Oglinda de la intrare imi spunea, citindu-mi pe fata ca a fost o zi inceputa prost, continuata minunat si sfarsita... din nou prost.
Ma cam doare singuratatea asta, dar nu asa de tare incat sa ajung la disperare. Am forta destula, mai multa decat a lui Hercule. Stiu ca pot. Stiu de ce sunt in stare.
Si as da vacanta asta pentru... pentru a-ti vedea chipul haios, asa cum as fi dat-o si pe cea de vara pentru a mai pierde vremea pe bancile scolii.
Azi a fost totul altfel. Azi am privit regulat spre trecut... de multe ori, dar putin si spre viitor. Am aflat ca impreuna suntem cei mai buni. Ne leaga un trecut care imi aduce si zambete si lacrimi in acelasi timp.
N-am sa ma las usor. Ei vor multe si deodata. Chiar daca simt, nu las greselile inaintea sentimentelor... sau da. Vreau sa stiu sigur cum sta treaba... sau nu. Confuza? Nu sunt confuza, doar ca simt. E oare de ajuns? Am mai simtit si n-a fost de ajuns, dar... poate ca n-am simtit amandoi... sau poate n-am simtit niciunul. De unde stiu eu sigur ca am simtit? Poate mi s-a parut... sau nu. Am simtit pentru ca ai simtit si tu ca am simtit... atat ai putut simti si tu - simtamantul meu.
Acum simt sigur si ma doare privirea ta. Suparare? Dezamagire? Dorinta? Nemultumire? sau poate chiar dor... Iti va fi dor?.. Dor de sufletul meu sau dor de fiinta mea?
Azi am simtit ca nu simt nimic, ca nu mi se mai zbate inima ca o musca intr-un borcan si ca oricum e nepasare in sufletul tau. Suflet? Ah, nu.. e nepasare la tine propriu-zis. Azi mi-a pasat si mie atat de putin... Pana si privirea m-a dat de gol... Azi am spus un fel de Stop... doar ca.. daca e stop... trebuie sa continui in alte directii si nu pre stiu ce directii sa aleg... sau poate ca stiu, dar nu vreau sa recunosc.
P.S. Exprimarea directa la persoana a II-a este impartita proportional pentru doua persoane( nu cumva sa se bata de la vorbele mele. nu ca ar avea ceva de impartit, insa mintea mea le analizeaza in antiteza acum ).Madalina
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu