Azi e una dintre acele zile cand spui ca ti-au cam ajuns toate, dar nu. Doctorita palavrageste ceva in limbaju-i specific. Nu o ascult. Concluzia? Inimioara mea, in care ventriculul stang duce o lupta permanenta cu cel drept iar amabii vor sa doboare ceea ce mintea constientizeaza iar ei simt, in care tu, te cufunzi mereu, nu prea vrea sa bata. Ei, si din cauza asta trebuie sa ma simt rau? Ea, nu vrea sa bata. Eu, vreau sa o fac sa bata. Si tu? De ce nu ajuti? Stai si privesti totul de pe marginea terenului, temenadu’te ca daca intri in joc pierzi? Nu, azi te las eu sa castigi, doar intra,. E o zi ciudata din propria’mi viata ciudata.. In care vreau doar sa ma bucur ca…traiesc. Sa ma bucur uitandu’ma acum pe geam, simtind un miros de portocala, visand la omuletul meu de zapada si la fulgii ce-i astesp, inganand iar un multumesc.
Deci,
Draga inima,
Eu, omuletul in care ti-ai gasit adapost, niste explicatii poate as vrea. De ce ma lasi asa, singura in mijlocul conflictului cu mine insami si taci? In loc sa faci bumshakalakalaka le, tu taci. Pai e correct? Tu, pana acum erai eu. Iar eu pana acum…voiam sa fac ca tine. Iar acum? Tu taci. Iar eu? Eu stiu. Gata. Eu te adulmec cu miros de scortisoara si putin parfum de fluturasi iubiriticiti siiii iti revii, promiiiti? Eu caut fluturasii, ti-i atribui iar tu revii din nou cu forte proaspete. S totusi, te-as sfatui sa te dezgheti si sa bati!
Cu drag,cea ce te iubeste.
Ivona
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu