miercuri, 14 iulie 2010

Si vei pleca... spre pagana libertate


E o simpla ciudatenie sau... sunt eu nebuna?
Madalina Manole s-a stins in noaptea ce a trecut, in timp ce eu compuneam cu nasul in perna versurile urmatoare:

Veninul noptii imi intra-acum in vene,
Secundarele casnicelor ceasuri
Pe a mea ceafa incep sa bata,
Piciorul drept geme de durere,
In timp ce gandul meu cata
Ale tale dulci glasuri.


Cam asta am compus eu asta noapte...

Si daca ma gandesc bine, as putea estima si ora la care ea a murit. Toata noaptea mi-a cantat in minte melodia Si vei pleca... Ieri mi-am adus aminte de floarea ce i-am daruit-o acum cativa ani pe modesta scena a Casei noastre de Cultura, cum i-am soptit timid ca purtam un acelasi nume... tot ieri fredonam de nebuna Da, te iubesc cu telefonul pe post de microfon si parca o vedeam spunandu-mi ca interpretez bine. Si toata discutia de ieri despre chitara...
Am ajuns deci la concluzia ca... sunt nebuna. Am avut atatea semne, iar eu nu am reactionat firesc nici cand am aflat vestea mortii. Am avut impresia ca e o gluma.
As minti daca as spune ca nu ma intereseaza cauza acestei decizii pe care a luat-o. Ma intereseaza, dar nu vreau sa speculez. Ce mi-as dori cel mai mult acum ar fi sa fie primita in Ceruri. Dumnezeu sa o ierte...

"Doamne, de-as fi o floare de-o zi
Ca florile n-au amintiri..."

http://www.youtube.com/watch?v=0DZ7sQJjj2U&feature=related

Acum incep sa inteleg multe alte lucruri pe care nu am reusit sa le deslusesc in totalitate. Cand am realizat intamplarea mi-am zis intai si intai: Am nevoie de tine, Raluci...si chiar am...

Madalina.

duminică, 11 iulie 2010

Turcuazo-visiniu



Azi nu cersim nimic dar avem tot.astazi aruncam cu bulgari de fericire ca topindu-se sa avem marea noastra, de fericire turcuaza. Stropim marea cu visiniul visinelor visinii , ne cufundam in ea spre a gasi fragezimea fragilor fragezii. Si-avem tot astazi.
Ivona

joi, 1 iulie 2010

Baby, am o idee: Calea Lactee!


Te-am visat. Se facea ca stateam pe covorasul fermecat al lui Alladin, insa nu zburam. Era o seara cu un cer obosit de prezenta lunii. Nicio stea.
Lumea dormea sub pleoapele ei innorate. M-ai prins de mana si mi-ai cerut sa te insotesc in concediul tau organizat pe luna:
- Vrei sa zbori cu mine?
- Eu... cand sunt cu tine, zbor mereu!
Atunci mi-ai zambit cu o lacrima cazuta din centrul ochiului stang, creand o simetrie aproape perfecta a obrazului tau. Te-ai apropiat incet, ai glasuit soptit, tremurat, doritor: "Fa ce-ti spune inima!" si mi-ai daruit o lumina rosie.
Am simtit cum imi sclipeau ochii, buzele exersau zambete si am strigat: "Baby, am o idee: Calea Lactee! S-o cucerim.. Sa fie doar a nostra!"
Apoi m-am trezit... Invelita in cearsafuri, am zambit.. Lumina cea rosie era acolo. Am deschis televizorul. Printre genele obosite, lipite, incep sa disting... Ce supriza...

http://neatza.antena1.ro/muzica/Horia-Brenciu-HB-Orchestra-Fac-ce-mi-spune-inima_3035.html

Madalina.

luni, 28 iunie 2010

16 la 16



Sa-mi deschizi ochii prin boarea de azi, si sa mi-i alinti, caci va urma maine. Sa-mi opresti timpul intr-o joi, si sa ma lasi acolo. Sa o iau de la inceput si tot la fel sa fiu. Sa ma inscrii in tombola cu acadici, spre a te castiga iar. Sa am ce am acum, si-as fi la fel, si as iubi atat, si v-as mai vrea din nou. Sa-mi prinzi in par flori doar pentru a ma vedea copil. Sa-mi dau papucii jos si desculta sa alerg spre puzderia de vise de pe plaja goala. Sa alerg sa-ti prind fluturi turcuaz si sa ne innecam in mare, vino, vino sa visam sub apa. Sa-mi simti parul fluturand in picuri de ploaie de iunie si sa-ti amintesti cat de copil sunt.'copilaroasa si patetic de dulce de faci diabet' Sa ma lasi sa impart pliante cu dorinte si vise. Dorinte nu prea am ci doar sa va am, poate atat as vrea. Sa fiti ce-ati fost. Sa-mi fiti din nou. Sa sorb din picaturile de ploaie doar zeama de fericire si sa va inmoi pe toti in ea. Sa va stropesc apoi cu nemurire, sa nu ma uitati. Sa'mi impart vesnicia cu voi. In sufletele voastre. Am strans destule visuri si doruri si sperante pentru a va ajunge tuturor. Si iubire am si fluturi in stomac. Dar pusi deoparte. Am strans atatea in 16 ani. Am strans si-am sa mai strang pentru a nu avea nimic dar pentru va avea pe voi. Miroase a vara, a iunie, imi mai amagesc copilul din mine cu inca un an!

Ivona

joi, 24 iunie 2010

Plumb


Simt de parca cineva,
De la spate mi-ar impinge
Cu o mana din plumb, gatul.
Ma jur. Nu o pot invinge.
O ameteala usor-dulce
Capul spre stanga mi-l pleaca
Si cu greu, limba imi duce
Speculatia mea toanta.
E-o durere de razboi,
Spiritu-mi se face gol
Si mi-e clar. N-o sa pot fi
Tratata cu algozone.
Se scandalizeaza toate
Agonii si rautati
Pe ultima mea vertebra,
A intregii mele vieti.
Imi simt podoaba capilara
Atoasa si cenusie
Ca papusa unei fete
Buna la croitorie.
Glasu-mi e neauzit de stins,
De parca n-am simtit vreodata
Ca orice ton ar putea fi atins
De mine
Cu o incordare incapatanata.
Pupilele se lasa,
Si pline de pamant,
Mi se incurca-n pleoapele albastre.
Aud cum universul tot mi te-a furat.
Inima ramasa mi-e fara mireasa.
Cand buzele-si despica
Ale lor fibre rozalii,
Se vede cum sta tacuta o armata
De intentii si dorinte, toate vii.
Doar tu nu vii.
Aerul e stramt pe langa mine,
Marimea e prea mica.
Am nevoie de o pereche de nari,
Cu aer proaspat sa ma atinga.
Sa-mi impart cu ele o respiratie,
Doua, trei si nici atunci
N-o sa simt ca esti in plus,
C-ai putea ca sa te duci.

Madalina.

Desert


Buzele mi-s desert
pe langa care, trist,
mai trece cate-un susur de apa din-afara,
ce fara gand si far' de indoiala
nu satisface a secetei nevoie.

Ma lasi tu, astfel, in secare
o ora, o zi, o saptamana,
iar eu, de-ar fi dupa a mea strigare,
ti-as cere un potop si maine.

Madalina.

vineri, 18 iunie 2010

Mare, vant si zbor


Picioarele par sa se arunce pe iarba proaspata, si sa lase urme, adanci dar calme. Descopar pietrisul cu degetele ce-ti par a fi firave. Cad. Si cad spre a visa. Candva imbratisam valuri calde si moi iar ele imi magaiau picioarele uscate, cand soarele parca inchidea si el geana spre a ma lasa sa am ce vreau: eu, aveam marea, si aveam tot. Picioarele desculte desenau urme uniforme in care se dezveleau incet, cu grija si oarecare pasiune pietricele. poate erau albe, erau si gri in multitudinea aceeea.

'Te leaga de ea vantul si zborul si intinderea nesfarsita, albastra. Plaja e locul in care te intorci si-ti regaseti iubirea intr-o imbratisare arsa de soare. E locul unde exista din nou "noi". Regasire, reintregire, amestec si fuziune. Iubire.

Dupa un timp va fi nevoie din nou de mare, vant si zbor, dar toate astea pentru a ne reintalni mai frumosi si mai puri pe plaja'

Ivona