E o simpla ciudatenie sau... sunt eu nebuna?
Madalina Manole s-a stins in noaptea ce a trecut, in timp ce eu compuneam cu nasul in perna versurile urmatoare:
Veninul noptii imi intra-acum in vene,
Secundarele casnicelor ceasuri
Pe a mea ceafa incep sa bata,
Piciorul drept geme de durere,
In timp ce gandul meu cata
Ale tale dulci glasuri.
Cam asta am compus eu asta noapte...
Si daca ma gandesc bine, as putea estima si ora la care ea a murit. Toata noaptea mi-a cantat in minte melodia Si vei pleca... Ieri mi-am adus aminte de floarea ce i-am daruit-o acum cativa ani pe modesta scena a Casei noastre de Cultura, cum i-am soptit timid ca purtam un acelasi nume... tot ieri fredonam de nebuna Da, te iubesc cu telefonul pe post de microfon si parca o vedeam spunandu-mi ca interpretez bine. Si toata discutia de ieri despre chitara...
Am ajuns deci la concluzia ca... sunt nebuna. Am avut atatea semne, iar eu nu am reactionat firesc nici cand am aflat vestea mortii. Am avut impresia ca e o gluma.
As minti daca as spune ca nu ma intereseaza cauza acestei decizii pe care a luat-o. Ma intereseaza, dar nu vreau sa speculez. Ce mi-as dori cel mai mult acum ar fi sa fie primita in Ceruri. Dumnezeu sa o ierte...
"Doamne, de-as fi o floare de-o zi
Ca florile n-au amintiri..."
http://www.youtube.com/watch?v=0DZ7sQJjj2U&feature=related
Acum incep sa inteleg multe alte lucruri pe care nu am reusit sa le deslusesc in totalitate. Cand am realizat intamplarea mi-am zis intai si intai: Am nevoie de tine, Raluci...si chiar am...
Madalina.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu