Plumb

Simt de parca cineva,
De la spate mi-ar impinge
Cu o mana din plumb, gatul.
Ma jur. Nu o pot invinge.
O ameteala usor-dulce
Capul spre stanga mi-l pleaca
Si cu greu, limba imi duce
Speculatia mea toanta.
E-o durere de razboi,
Spiritu-mi se face gol
Si mi-e clar. N-o sa pot fi
Tratata cu algozone.
Se scandalizeaza toate
Agonii si rautati
Pe ultima mea vertebra,
A intregii mele vieti.
Imi simt podoaba capilara
Atoasa si cenusie
Ca papusa unei fete
Buna la croitorie.
Glasu-mi e neauzit de stins,
De parca n-am simtit vreodata
Ca orice ton ar putea fi atins
De mine
Cu o incordare incapatanata.
Pupilele se lasa,
Si pline de pamant,
Mi se incurca-n pleoapele albastre.
Aud cum universul tot mi te-a furat.
Inima ramasa mi-e fara mireasa.
Cand buzele-si despica
Ale lor fibre rozalii,
Se vede cum sta tacuta o armata
De intentii si dorinte, toate vii.
Doar tu nu vii.
Aerul e stramt pe langa mine,
Marimea e prea mica.
Am nevoie de o pereche de nari,
Cu aer proaspat sa ma atinga.
Sa-mi impart cu ele o respiratie,
Doua, trei si nici atunci
N-o sa simt ca esti in plus,
C-ai putea ca sa te duci.

Madalina.