In existenta tumultoasa, gramul acela de culoare vrea parca sa apara din stropul acela de femininate, conturat de ceea ce este, ce iti este femeia. Iti tremura cu drag sub mana-ti protectoare, ti-o strange atunci cand o doare. E sensibilitatea, nemurirea si simplitutdinea. E intelesul ce nu va fi descifrat niciodata in profunzime. E lumina obscura in ochii tai, difuza sub pleoapele tale usor inchise. E un mister nedescoperit in profunzime. Ascunsa parca de un val simplu, invelit in dulceata parfumului de iasomie, frezie sau liliac. Acoperita de-un strat de pasiune, amestecata de iluzii, ganduri si idei fara de inteles, soapte greu de ales, greu de uitat sau sfaramat. E zbuciumarea continua a sentimentelor, a pielii ca de gaina sub suflu cald al barbatului, e zborul lin spre abisul cugetarii, nedescifrarii. Nu e un mit sau o legenda femeia, caci chiar de-ar fi , rangul i-ar fi prea inalt. E simplitatea regasita in alint, zbucium, durere, nemarginire..de iubire. E ingerul si totodata demonul, cum spune literatura. Dar mai presus de toate, e Ea, Femeia!
Privea Cartarescu femeia drept fiind: 'Simplitatea intruchipata invelita in pulovere verzi si stanioluri fin de ciocolata. Lavanda fina tavalita pe macuri cerebrale, pe cearsafuri albe sub saluri de margarina. Parca esti facuta din plastilina si castigata la zaruri'
Ivona
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu