Nu te urmaresc, insa imi este dat de multe ori sa te observ suspinand. Nu suspini... poate niciodata cu suflul, ci mai degraba cu sufletul... mereu cu sufletul. Te vad si te simt cum te dor cuvinte... Te dor. Stiu ca te dor si ma doare ca te dor. Am impresia uneori ca exagerezi si ca esti prea exigent cu tine, copil curat. Cata naivitate.. in ale tale doua priviri ascunzi.
Si daca ar fi sa te prefaci... dar oare cui ii place sa fie suparat?
Imi pare rau ca ... asa sunt eu si stiu sa stric momente sau sa trezesc amintiri nedorite, sa ma ierti pentru asta. Si te mai rog ceva... Iubeste pana la final cu sufletu-ti si lacrimile-ti.. cu tot, copil curat!
Madalina.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu