- parul ei negru incerca de mult poate sa-l uite, si ochii parca ii mai sopteau, din cand in cand cu dor: e bou. Si-a fost, pentru ca a pierdut in lupta cu tine, dar tu, ai castigat. ai castigat acea putere regasita in directia aceea si oblica si incrucisata in care ti-ai propus sa privesti. Ai refuzat sa privesti doar inainte sperand ca va aparea, din trecut. Ti-ai aruncat privirea in neant. Simteai nevoia alt


- cu acei ochi de copil ce cauta parca firicelul acela de iarba in mormanul de buruieni il cautai tu. si-a aparut. cum? nu stiu. dar am ajuns sa stiu acum. sa vad acum firicelul de iarba ce l-ai ingradit cu atata atentie langa alt firicel, lasandu-i sa fie fericiti. si ai tacut. si o sa taci. dar o sa simti, si o sa vrei. de incercat, n-o sa incerci. Iubesti acele firicele si nu ai lasa nici vantul sa le atinga. dar tu? si fericirea ta? si inima ta? ele ale cui sunt? vezi firicelele fericite, dar te'ai gandit ca poate, firicelul el, vrea spicul? si o sa taci. si o sa simti. dar n'o sa'l uiti.
- Va iubiti parca de la inceputuri. Parca divinitatea a pus in amandoi un legamant. Sa fiti, doar amandoi. Fericiti. Sa te cobori incet, in boarea aceea albastra a ochilor lui. Si sa ii spui: 'Si e o melodie de nuante albastrii,in ochii tai,cu portativ de fildes si note-scoici sidefii- Albastrul meu…'.
Ivona
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu