E ciudat cum uneori iti dai seama de cei din jurul tau. si ciudate sunt situatiile in care poti sa ii descoperi. e ciudat sa vezi cum fara ea, nu esti tu. e ciudat sa nu o strangi in brate si sa ii spui ca ti'a fost dor de ea. si cel mai ciudat e cand doare. cand doare orgoliul propriu, cand doare incapatanarea si inca o data orgoliul. orgoliu ce de data aceasta m'a ajutat sa imi dau seama ca eu, fara tine, sunt nimic. sunt un nimic spanzurat de firul de orgoliu. sunt un nimic ce nu vrea sa taie firul de orgoliul, nici macar sa il atinga. il secer deodata si'mi dau seama, inca o data, ca eu, fara tine sunt nimeni. imi dau seama ca eu, fara sa impart acelasi litru de aer cu tine, nu sunt om. ca doar acolo, in litru acela pe care il impart cu tine pot fi eu, pot zambi si pot plange fara prejudecati, fara sa ma gandesc ca a fost sau ca o sa fie. tie iti pun sufletul in fata si'l intind pana forta elastica o sa fie maxima, imi stii fiecare celula si'mi cunosti fiecare tremur. ma stii asa cum nu ma stiu nici eu. si'acum ma stiu si eu: fara tine, nu sunt eu. si-ti multumesc pentru firicelele de prietenie ce ma lasi in fiecare zi sa mi le atribui.
Ivona
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu