marți, 15 septembrie 2009

Mare. Dor infinit.


Cateva schimbari in ultima perioada- un nou inceput, cateva zile departe de casa, sentimente sudate -cam asa s-ar traduce ultimele trei saptamani din viata mea. Va spuneam ca marea ma asteapta. Da, m-a asteptat, m-a iubit prin valurile-i incinse, m-a cufundat in valtoarea ei si mi-a insuflat dragoste. M-a facut imi sortez sentimentele, mi-a dat curajul sa le impartasesc. Stateam minute in sir privindu-te, loc feeric de pe pamant, loc al meu, doar al meu. Si-mi era dor. Cateva lacrimi scurse pe furis, un mesaj scris si gata, incercam sa cred ca o sa treaca dorul asta nestapanit. Si distanta intr-adevar a hotarat destinele sentimentelor noastre. Si da, sunt fericita. Cateva pietricele intr-o punguta, mici suveniruri, multe amintiri si gata. Grecia a fost intr-adevar un loc unde am putut visa, am putut simti, m-am putut bucura de frumusetea unor locuri mirifice. Cel mai important lucru au fost persoanele cu care, timp de cateva zile am ras si ciudat, am plans. Ei, cei pe care i-am cunoscut acolo, dar cei pe care nu ii voi uita niciodata.
Mare mi-a soptit ca e timpul sa iubesc. E timpul sa te iubesc. E ciudat cum noi sentimente iti inunda sufletul si te face sa fii fericit.
A fost frumos, cat a fost. Prea frumos. Si da, mi-a fost dor. Poate prea dor.

Ivona

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu